Castele de nisip (2)

Vineri, 18 Mai

Dimineata vine cu un soare sublim si cu caldura binecunoscuta. Aseara am studiat un pic si am hotarat sa incercam sa vedem the Manatees astazi, totusi. Dar intai ne asteapta plaja - dupa cele 5 minute de drum printre canale, prin mlastina cunoscuta, Philip striga fericit: 'the blue beach!'. Asa ii va ramane numele - plaja albastra.

Este evident cat de mult fum era saptamana trecuta: remarcam acum o centrala nucleara la cativa km mai nord de plaja. Cum nu e chiar micuta, si cum sigur nu 'era' acolo saptamana trecuta ne bucuram ca acum e limpede aerul. Apa este si ea limpede, poate un pic cam rece, dat asta nu ne impiedica sa ne balacim in ea alergandu-ne unii pe altii - mai ca aligatori, mai ca speriati de crocodili, mai concurand pentru 'Piston Cup', mai construind castele in nisipul ud. Filozofam ca la aceasta varsta pare mai interesant sa distrugi castelele de nisip decat sa le construiesti. Philip admira castelashele mele si imediat ce termin cate unul ma intreaba politicos daca poate sa-l distruga. Inclusiv pe cel pe care l-a declarat ca fiind al lui King William. L-am intrebat ce se face King William daca ii stricam casa si a zis ca e ok, e un King destept si-si gaseste el o alta casa. Nu pot sa argue cu asemenea logica, asa ca il las sa strice tot ce doreste :)

Pe nebanuite se face ora sa ne ascundem de soarele arzator, asa ca o pornim inapoi catre Homosassa Springs Wildlife Park, locul unde vom gasi Manatees.

Intrarea in parc e imensa, dar parcul pare oarecum parasit - ne dam seama curand de ce. Are, de fapt, 2 intrari - si aceasta e un fel de pre-intrare, parcul este, in realitate, gratis, dar din parcarea unde ne aflam poti ajunge la intrarea propriu-zisa in 3 moduri: pe jos, cu tram-ul sau cu barca. Nu stim initial ce optiuni avem, dar aflam ca barca pleaca imediat, asa ca luam barca. Barca este aproape plina si pleaca, intr-adevar, imediat - pe unul din riuletzele din zona, care leaga cele 2 intrari. Calatoria este superba: printr-o jungla adevarata, in apa zarim multitudine de broaste testoase, nu reusim sa trezim nici un aligator (dorm pe undeva si nu se lasa admirati), si pasari destul de exotice ne acompaniaza tot drumul. Exista blue herons (in traducere ar fi un fel de cocostarc albastru), unul din ei tot zboara pe langa noi; exista un alt fel de cocstarc, o pasare alba, frumoasa; apoi 'soferita' barcii povesteste despre "aibis". Florin realizeaza primul ca este vorba despre Pasarea Ibis - si o admiram, are un fel de trena din pene albe ca laptele; nici una din pasari nu se prea sperie, s-au obisnuit cu vizitatorii si se uita cu curiozitate la noi. Broastele testoase nu sunt la fel de viteze, la apropierea barcii sar sprintare in apa si se ascund de aparatele de fotografiate. Admirand o statuie a unui fost rezident al parcului (un aligator, Jack, imens) si vegetatia deosebita, ajungem curand la capatul calatoriei noastre, parcul propriu zis.

Tocmai am pierdut demonstratia de manatees, asa ca vizitam restul de parculetz, un fel de mini-zoo cu animale specifice Floridei. Cu cativa ani in urma locul a fost, de fapt, un zoo - dar au trimis toate animalele ne-Floridiene la alte gradini zoologice si au pastrat numai pe cele localnice. Plus hipopotamul - populatia a semnat o petitie sa pastreze hipopotamul, desi este evident ne-localnic, fiind din Africa. Vizitam hipopotamul, admiram in sfarsit manatees - au venit sa manance: sunt niste animale imense (cea mai mica din parc, Electra, are 1500 lbs, adica vreo 700 kg) care mananca aproximativ 10% din greutatea lor in fiecare zi. Si sunt vegetariene :) Apoi ne continuam vizita: trecem pe la bobcat (un fel de ris), pe la ursul negru (doarme, dar curand se trezete si se catara intr-un pom parca jucandu-se cu pasarile), niste otters (vidre) care alearga sprintare prin apa, niste aligatori (pe care ii poti confunda linistit cu statuile, nu misca nimic), niste caprioare, cateva vulpitze - si in rest tone de pasari: pelicani, lebede, berze, flamingo, bufnite, vulturul plesuv (pe unul din peretii de la cusca lui este intins un steag american imens, vulturul plesuv fiind emblema nationala) si alte cateva specii de pasari. Cele rapitoare stau fiecare in cusca ei. Celelalte zboara destul de liber prin parc, au o insula pe care se aduna toate (si se mai cearta pe mancare). Avem ocazia sa vedem si programul cu manatees - un parc ranger foarte tinerel si dragutz sta in apa pana la brau, cu o galeata cu napi si morcovi si una din manatee vine dragalasa sa manance, in timp ce el povesteste diverse. E uimitor cum pot fi atat de mari si atat de gentle, trebuie sa fie interesant sa fii aproape de ele, in apa. Stim ca exista niste programe speciale unde poti sa te duci sa inoti cu ele, dar hotaram ca Philip e prea mic pentru o asemenea aventura. Poate intr-un an urmator.

Intoarcerea o facem cu Tram-ul (un tractoras care trage 2 vagoane pentru pasageri dupa el); in asteptarea lui copilul rontaie biscuiti si 'rupe' furnici: mommy, mommy, let's break the ants! Dupa ce le 'rupe' bine imi spune ca furnicile au chemat ambulanta, ca sa fie reparate. Imi aduc aminte de povestile lui Florin despre "sa-l omorim, saracul" - fiind vorba de un gandacel, pe care milos vroia sa-l trimita pe cealalta lume a gandaceilor. In mod sigur aschia nu a sarit prea departe de trunchi :)

Revenim la piscina, foarte incantati de aventura noastra prin jungla si ne petrecem restul dupa amiezii balacindu-ne in piscina si in hot tub. Excursia noastra seamana cu o vacanta adevarata, in sfarsit si suntem multumiti.