Drumuri si poduri (2)

Duminica, 6 Mai, 2007

Iesim de la NYSATA home grounds si ne indreptam catre un drag race track alaturat, copilul nostru doreste sa vada un 'real McQueen'. Ne cataram pe scarile din tribune si urmarim cu stupoare (noi, adultii) si cu incantare deplina (el, copilul) masini, motociclete si tot felul de chestii pe roti (ca masini nu le poti spune) care trec in viteza pe 2 benzi scurte, la capatul carora se afla un panou pe care se afiseaza viteza si timpul realizat de masini. Citim: 140, 170, 205. Si nu sunt km, sunt miles pe ora! Ii declar in mintea mea insane, si asteptam sa treaca bucuria noului pentru copil, ca sa putem sa ne continuam drumul, care e lung, lung. Speram sa ajungem in Virginia Beach in seara aceasta.

Iesim pe I-81 Sud si urmarim peisajul si harta GPS in acelasi timp. Un semn catre Ithaca si Homer ne aduce in gand peregrinarile lui Ulyse si ne inchipuim ca ambele orasele vor fi fiind precum Cicero si Syracuse: nume impresionante, dar localitati obisnuite. Drumul incepe sa urce usor, si parca ne perindam acum prin dealurile Bucovinei. Am trecut in statul Pensilvanya, imi aduc aminte de la prima noastra calatorie acolo ca este mult mai deluros si muntos decat platul NY. Ne oprim la un Wendy's ca sa mancam, cumparam o harta a zonei de Nord-Est (avem numai pentru Sud-Est, ca si cum am fi putut plana direct in sud), niste apa si incercam sa intelegem ce ne spun vanzatorii. Avem deja probleme, daca se vorbeste prea repede suntem un pic debusolati. Autostrada ocoleste zona Philadelphiei, asa ca nu vedem in continuare decat ruralul cu care ne-am obisnuit. Casutzele sunt in continuare aruncate in mijlocul imenselor pasuni, pe niste dealuri superbe, ne imaginam cum va fi iarna pe dealurile respective, aduceri aminte despre saniusurile copilariei isi fac loc. Ne imaginam cum va fi fost pentru nativi sa isi urmareasca pamantul de sus, de pe coama dealurilor. Incercam sa ne inchipuim ce simt aceeasi nativi acum, cand autostrazi fara respect pentru natura le taie padurile, cand oameni care nici macar nu-si mai aduc aminte ca pamantul a fost initial, al cuiva, trec in viteza si fara sa remarce minunatiile ce-i inconjoara. Copilul a urmarit un film si acum a adormit oarecum nemultumit (asteapta, saracul, sa ajungem la mult promisa plaja, pe care se va putea juca in voie cu nisip). Incercam destul de zadarnic sa obtinem un post de radio cu muzica country, ne multumim cu un fel de EZ-Rock cu nelipsita Delihla.

Am trecut aproape pe nesimtite in Delaware - trecerile din stat in stat nu sunt extrem de vizibile daca nu esti atent, numai un 'Next Exit Delaware Rest Stop' te anunta ca la iesirea urmatoare ai ajuns din Pensylvania in Delaware. Imi fac din nou procese de constiinta ca nu am habar de istoria statelor, mai ales studiind minunatia de Delaware care este atat de mic si atat de cu iesire la mult cautatul nostru ocean. Imi este greu sa remarc geografia locului, s-a facut deja intuneric bezna si autostrazile se lumineaza numai cand treci prin mijlocul vreunui orasel. Incercam sa gasim o benzinarie cu nume cunoscut, si singurul posibil este Exxon. Benzina este deja un pic mai ieftina decat la nord, aparent cu cat ne vom apropia de una din surse (Texas) se va ieftini din ce in ce mai mult. Intru in benzinarie si incerc sa cer o cafea. Un pusti (nu intrebati culoarea) plictisit numara bani si nu ridica capul cat sa fac eye contact si la 'Hi'-ul meu bineinteles ca nu primesc nici un raspuns. Ma uit in jur si ma intreb daca voi mai gasi pe undeva o cafea si remarc cafetiera aburind in salonul de alaturi, unde este, de fapt, benzinaria, cu un mic shop. O pustoaica si mai plictisita imi spune ca nu mai au decat decaf, imi vine sa zambesc interior de acest 'nu ne-a mai ramas' intrebandu-ma daca vor inchide la ora asta si fiind convinsa ca sunt un 24X24 shop. Spun multumesc si ma indrept catre cafetiera aburinda. Din pacate aici nu mai au ceai, dar le-a ramas din plin hot chocolate, asa ca fac un plin uman si mi se ureaza cel putin drum bun (oare cum s-au prins ca nu suntem localnici?! :)).

Pentru cativa km trecem chiar si prin Maryland, un orasel Princess Anne si imi aduc aminte ca am citit ceva fiction petrecandu-se in Princess Anne, precum si prin zona, Chesapeake Bay este un nume care desi mi-e imposibil de pronuntat, mi-este extrem de cunoscut. Aproape imediat am trecut in Virginia, in limba de pamant dintre Atlantic si Chesapeake Bay. Hotaram sa nu trecem in Virginia Beach acum, noaptea, exista un pod in fata noastra care va fi spectaculos de trecut ziua, sunt sigura. Asa ca tragem la primul Inn intalnit, intr-o localitate cu un nume oarecum imposibil Nassawadox.

Iata-ne dupa 455 mile (aproximativ 732 km) si 5 state aproape de destinatia dorita: May 6 Map

Cadem relativ rapusi cu speranta intr-o zi frumoasa si o vizita pe plaja.