Music City

Duminica, 20 Mai

Uimitor ca acum 17 ani aceeasi zi se numea 'Duminica Orbului' si ce orbi erau romanii. Tin minte ca maica-mea inca mai spera in inteligenta populara (sau poate numai in bunul simt), si mai tin minte ca eu (vesnica optimista) eram acum indoita de existenta aceleiasi inteligente. Diferenta probabil ca statea in ce povesti auzeam de la colegii mei din camin despre locurile de unde proveneau. Si nici nu stiam ca mai sunt 3 saptamani pana la vestita mineriada. Dar vorba aceea: ce-mi veni mie? eu sunt in vacanta, urc, urc, urc :) Cine isi aduce aminte cine a interpretat acest monolog? Hai, ca sunteti toti de pe vremea mea cel putin :)

Ultima noapte la plaja a fost recishoara ca si cea dinainte - abia de azi se va mai incalzi peste noapte. Noroc ca avem 4 saci de dormit, 2 pentru -7 :) Copilul a transpirat tot oricum, se vede ca are sangele tinerel. Pe la 6 dimineata ne trezim din nou sa-l invelim si realizam ca daca tot am facut ochi e cazul sa o pornim, oricum avem de strans si un drum lung inaintea parbrizului. Pornim la drum luandu-ne ramas bun de la plaja, de la camping, de la drumul serpuitor. Iesim curand de pe I19 si s-au cam terminat palmierii: mai gasim ici-colo, la o ferma, dar nu mai sunt pe mijlocul drumului. Drumul este in continuare superb - la un moment dat 2 pomi pe fiecare margine formeaza o bolta peste drum, o minunatie. Aproape de iesirea din Florida intalnim un alt magazinutz cu citrice, ne oprim si mai facem o incercare. Nu mai au toate bunatatile de la Citra, dar ne multumim cu ce avem :) Opririle in dimineata aceasta sunt multe si dese: ne-am oprit sa mancam - am incercat vestitul Old Cracker Barrel; ne-am oprit sa curatam masina - e plina inca de nisip; ne-am oprit sa punem benzina; ne-am oprit sa - nici nu mai stiu de ce... cert este ca de la 8 la 2 ne-am oprit aproape la fiecare ora :) Despre Cracker Barrel (Old family store): este o combinatie de magazin semi-rustic, cu un restaurant de familie, foarte dragutza atmosfera. Aflam ce inseamna 'grits' (un fel de gris fiert in lapte si nesarat, sa zicem ca un fel de pilaf facut cu un gris foarte mare), 'hashbrownies' (un fel de placintele facute din cartofi rasi) si cum sa ceri oua ochiuri (sunny side up). Daca va veti afla in sud vreodata make sure ca intrati sa-l vedeti. Chiar daca nu mancati acolo, numai ca sa inspirati atmosfera de comunitate (cum imi imaginez ca vor fi fost comunitatile in chiar satele noastre nu demult, inainte de razboi).

Apropiindu-ne de Georgia aerul pare mai putin limpede - se pare ca sunt inca niste focuri in vecinatate. Pe marginea drumului zac gramezi imense cu cioturi de pomi, iar in paduricile de langa drum sunt de asemenea gramezi imense cu pomi - probabil ca isi curata padurile de uscaturi, mai ales ca sunt paduri de pini. Cat vezi cu ochii - pini, fie inalti si falnici, fie in pepiniere, puisori crescand. Dupa atatea zile pe drum parca autostrada nu mai are farmecul initial. Sau poate chiar nu e la fel de interesanta precum sora ei de pe coasta. Nici nu are mare importanta, noi ne bucuram oricum de drum si de unde ne va duce :) Am ajuns sa remarcam detalii subtile si total inutile - fonturile de pe semnele de autostrada sunt mai lunguiete in Georgia decat in Florida. Ici si colo apare un semn pentru plantatii - si de data aceasta nu sunt de bumbac, ci de pecans. Un alt amanunt picant - dupa reclamele de pe autostrada cei din Georgia sunt mult mai libertini (in sensul sexual al cuvantului): acum vezi tone de semne pentru un Adult store, acum o reclama pentru 'Soft Hands Massage: Asian / American / Latin' (ne indoim ca sunt RMTs :)), acum un Hong-Kong Spa. Oh, si inca un amanunt, nepicant: americanii (cel putin cei din Florida si Georgia deocamdata) nu au nici o notiune a semnalizatului. Fac la stanga, la dreapta, iti taie fata - si habar nu ai.

Copilul nostru e cumintel: ba se joaca cu 2 masinutze, ba deseneaza ceva, la un moment dat de plictiseala s-a apucat sa se gadile singur. Ride frumos si inveseleste atmosfera automat :)

Ne apropiem de Atlanta si drumul a inceput sa urce - va trebui sa verific cu o harta mai de Doamne Ajuta, dar cred ca este vorba despre Great Smoky Mountains. Mai avem ceva drum pana la destinatia de astazi: centrul muzicii country, Nashville, Tennessee si Philip vrea sa mergem la Anna :)

Trecem pe nebanuite in Tennessee - prima localitate fiind Chatanooga; si strabatem muntii - serpentine serioase, care ne aduc aminte de haladuirile noastre prin Ro. Tot pe nebanuite am trecut si un intreg time zone, am castigat o ora in viata noastra. O vom pierde la plecare, dar deocamdata e un castig :) Si peisajul este mult diferit de cel de la mare: acum avem dealuri si pasuni inimaginabil de verzi, cu ceea ce par a fi ferme aruncate ici si colo pe pajiste. Verdele vegetatiei este aproape ireal - sunt cateva nuante de verde si sunt incredibil de energizante. Mai ales cum se profileaza pe cerul senin precum cristalul. Localitatile sunt rare si rasfirate - ne imaginam viata aici ca fiind mult mai calma si linistita decat in marile orase.

Si iata ca ne-am apropiat de Nashville, orasul muzicii. Din departare arata ca un oras nord-american obisnuit: cu vestitele zgarie nori in downtown, cu 2 poduri superbe tot in downtown (unul pentru masini, unul numai pentru pietoni) - dar imediat ce parasesti masina si incepi sa mergi, descoperi ca e cu totul deosebit. Muzica rasuna din fiecare bar, din fiecare magazin. Pe 'Broadway' (o strada cu acest nume) sunt ingramadite unul in altul barurile mult vestite, din care se aud formatiile de muzica country. Aici Elvis a inregistrat peste 300 din cantecele lui. Aici s-au lansat marile nume ale muzicii country. Istoria muzicii te inconjoara din toata partile. Pe malul raului este un concert in aer liber si noi gasim cu greu un loc unde sa putem manca. Se pare ca locul este pentru adulti, cu copilul nu vom putea intra in nici unul din barurile cu muzica live. Ne resemnam (si ne planificam pentru un viitor nu stim cat de indepartat) o calatorie numai pentru noi 2 de cateva zile.

Orasul este luminat feeric, plin de muzica si veselie - si noi ne pregatim de culcare, multumiti de inca o zi de vacanta. Maine vom umbla prin Nashville, probabil, inainte de a ne continua calatoria catre Mason, Michigan. Poate ne vom opri in Kentucky - de mult de tot un prieten drag (Dave R.) mi-a povestit ca odata ajunsa in sud sa nu ocolesc Kentucky, voi fi uimita de pasunile lui. Se pare ca este singurul stat unde mai cresc mustangi, vom incerca sa cercetam pe indelete.

Drumurile zile: Harta Mai 20