On the road again

Sambata, 12 Mai

Ne trezim de dimineata si ne intampina acelasi fum, nu stim daca ni se pare sau este intr-adevar mai vizibil - Florin propune sa mai cautam si alte locuri. Imi placea aici, si chiar ma pregatisem sa mai stam un pic, dar parca mi-e si mie teama sa nu cumva sa ma apuce tusea, asa ca nu protestez. Cel mai mult imi pare rau ca nu vom vedea Manatees, dar sper ca vom reveni.

Copilul si barbatul se arunca in piscina si eu strang repede (ca sa nu ne apuce noaptea) - imi ia destul de putin sa strang cortul si restul si sa le asez din nou in masina frumos. Sunt mandra de mine si ma reped si eu la piscina, unde ne lafaim frumos pana dupa ora 11, cand este, totusi, cazul sa ne continuam drumul. Philip este deja mult mai neinfricat in apa, sper ca a trecut pragul acela psihologic - deja sare, inghite apa, o scuipa, se arunca din nou, inoata in toate partile si din toate puterile. Ma gandesc ce figura va face Kateleen, instructoarea lui de inot :)

O luam tot spre sud, pe I19, nu stim cat de departe o sa ajungem, dar incercam sa ne apropiem cat mai mult de Miami sau Florida Keys. Miami Beach pare o destinatie ca din filme (este, de fapt, pentru noi ca din filme), iar Florida Keys trebuie sa fie interesante. Sa vedem unde ne vor duce pasii...

Admiram in continuare drumul - inca nu ne-am saturat sa vedem autostrada strajuita de palmieri. In curand trecem prin Weeki Wachee (pronuntat ceva de genul wichi wachi) - un satuc oarecare, unde au construit un parc (cam kicthos daca ma intreaba pe mine, noroc ca nu se intampla asa ceva, probabil ca peste jumatate din business-ul de entertainment din nord america ar dispare brusc :)) in care fatuce imbracate ca sirene 'performeaza' de 2 ori pe zi intr-un riu. Nu-mi dau seama cat o fi de intreresant show-ul, poate il vom cerceta vreodata, cine stie. Barbatul meu este incantat de ideea de sirenutze, bineinteles :)

La un moment dat ne dumirim si de ce I19 se numeste poetic Suncoast Blvd. - este construit foarte aproape de malul apei si trece prin toate localitatile care sunt, de fapt, resorturile cu plaje turistice. Urmarim si noi harta si incercam diverse campinguri, dar se dovedesc toate a fi, de fapt, fie inchise (este, cum ne dam rapid seama nu numai sambata, dar maine va fi Mother's Day!), fie numai pentru trailere. Probabil ca Florin zice el ceva in gandul lui apropos de trailer, dar cum deocamdata nu avem ce face, cautam in continuare.

Gasim un loc feeric (cu un nume potrivit): Honeymoon Island. Este un parc public, fara acces de noapte, din pacate, probabil ca ar fi meritat sa-l vizitam un pic, dar deocamdata tot ce putem face este sa aflam informatii despre posibile locuri de innoptat, cu eventuale plaje dragutze prin apropiere. Doamna de la poarta parcului este super-dragutza, cand afla de unde venim cu masina incepe si da telefoane in stanga si in dreapta, ne da o adresa si un parc unde se pare ca este o plaja faina. Ii multumim si pornim in cautarea parcului cu pricina.

Incercarile noastre dau toate gres si in lipsa de idei ne indreptam spre un KOA in St. Petersburg. Macar la KOA stim sigur ca accepta corturi :) Campingul este plin, dar din fericire mai gasim un loc prapadit unde sa ne punem cortul si o facem rapid. Timp sa cautam o plaja nu mai avem, dar incercam si piscina de aici - e OK.

Fiind un weekend special, seara o sa difuzeze un film - si ne aducem aminte cu foarte mult drag de tineretile noastre si incercam sa calculam cate cincinale au trecut de cand am vazut un film seara, afara. Eu imi aduc aminte ca aveam vreo 17 ani si filmul era ceva cu Asterix si Obelix. In seara aceasta vom vedea 'A night at the museum' si ma intreb daca il vom vedea. Am raspunsul rapid, la vreo 10 minute de la inceput, cand copilul meu cel viteaz isi pune paturica in cap (cu cine sa semene?). Il dezlipim cu greu de ecran si ore intregi inca trebuie sa-i explicam cum e cu filmele care nu sunt reale. Ne amuzam un pic, ne dam seama ca desi pare matur e un biet copil de 4 ani si ca am fi putut avea mai multa minte (eu, ca stiam cu ce e filmul) si ne intoarcem la cort unde ne pregatim cina. Avem, in sfarsit, voie sa facem foc! Acum, cand cumparasem aragaz pentru camping :) Dar multumiti facem focul, prajim vestitele marshmalows, spre incantarea copilului si incercam sa adormim. O incercare oarecum nereusita pentru mine, la 4 dimineata inca citesc din carte, incercand sa ignor niste zvapaiati care au baut mai mult decat limita lor, cateva casutze mai jos.

Deoarece mai am un pic si se mijeste de ziua, fac eforturi disperate sa-i ignor si adorm cu gandul la plaja de maine!

Drumul (scurt) al zilei: May 12 Map