Joi, 10 Mai - Traiasca Regele!
Ne-am trezit dupa inca o noapte racoroasa, cu ploicica on and off, asa ca am hotarat sa plecam mai departe. Strangem rapid (curios ca am prins deja dexteritate la strans, suntem gata de imbarcare in jumatate de ora) si ne propunem sa ne oprim in Daytona Beach. Daca e frumos, ne vom duce la plaja, daca nu - putem vizita Cape Canaveral, Disney, Marineland. Parinti inteligenti, nu-i promitem nimic copilului, ii spunem doar ca suntem in cautarea unei plaje si mai bune, si mai insorite. Intelegator, accepta explicatiile.
Imediat la iesirea din St. Augustine vedem un RV dealer si intram - nu ca am avea bani sa cumparam unul acum, dar mai stii ce-ti scoate norocul in cale? Salesman-ii toti imbracati ca in filme, cu pantaloni albi sau bej, iti dau un sentiment de vacanta relaxata. Tinerelul care ne-a intampinat ne intreaba de unde suntem - ii raspundem Canada, Ontario. Intreaba deja curios de unde - ii spunem Hamilton (nu speram ca Burlingtonul sa fie recunoscut de americani). Stupefactie majora: omul este nascut si crescut in Hamilton, parintii lui inca locuiesc acolo. Bineinteles ca ne amuzam de ce mica este lumea. Nu are decat un singur trailer asa cum vrem noi si e mult peste orice buget imaginabil, dar dragutz ne intreaba cum ne-a placut St. Augustine si turul cu trenuletzul - eu am inca 'biletul' lipit de gentutza. Ii spunem ca orasul e superb, dar vremea ne-a innebunit si ne ducem mai la sud. Cum omul traieste de ceva timp aici si cunoaste fenomenele, ne spune ca avem mai multe sanse pe coasta de vest, la Golf, dar ca daca suntem in cautare de surfing, atunci coasta de Est este ce ne trebuie. Nu ne trebuie surf, ba din contra, apa cat mai linistita - asa ca omul ne lamureste clar ca suntem in cautarea Golfului Mexic si a plajelor lui, apoi incepe sa ne dea sugestii de unde sa mergem si ce sa facem. Schimbam numere de telefon si adrese de email, apoi ne continuam calatoria spre coasta cealalta. Din fericire Florida este o limba stramta de pamant, de pe o coasta pe cealalta faci cam o ora si un pic, asa ca avem sanse sa gasim un loc de odihna inainte de caderea noptii. Drumul este din nou serpuit, cu autostrazi care trec prin sate aruncate in verdetea innebunitoare.
Remarcam o diferenta intre cele doua coaste: cea de vest pare mai instarita - la tot pasul intalnesti o plantatie si o ferma de cai. Iar 'casele' de la plantatii si ferme sunt o minunatie: adevarate case sudiste, cum iti inchipui Tara lui Scarlett. Vegetatia pare si ea un pic schimbata, pare cumva mai verde si - deodata ne dam seama ce altceva - au aparut in sfarsit portocalii! Ne oprim intr-un satuc cu nume inspirat: Citra. Satucul, precum si un magazin de pe marginea drumului ni se anunta cu pompa si multe afise imense pe drum - asa ca ne oprim. Magazinutzul este minuscul, mai are un pic si este o taraba la margine de sosea, inauntru se vand portocale si grapefruit la sac (cum se vand la noi cartofii), precum si o multitudine de minunatii de gemuri din citrice. Nu rezist si iau cate ceva pentru cei de acasa, gust o bucata de portocala si una de grapefruit - amandoua sunt deosebit de dulci, iar grapefruitul parca si-a pierdut orice urma de amareala. Imi dau seama ca asta este diferenta intre fructul cules din gradina (livada de portocali este alaturi) si cel care se coace in camion.
Ne continuam drumul catre Crystal River - un loc unde exista Manatees, in traducere neeleganta: vaci de mare. Animale imense (de unde si numele), dar extrem de blande, se pare ca e foarte frumos sa inoti cu ele. Vom incerca sa aflam.
Deocamdata incercam sa gasim un loc de camping si chiar si reusim - nu sunt asa de prietenosi ca cei de la KOA (gazdele noastre in St. Augustine), dar la urma urmelor nu am venit sa legam prietenii cu cei care au grija parcurilor. Ne bucuram ca aerul e aproape irespirabil de caldura - sunt 29 de grade si este ora 4. Punem cortul sus mai rapid decat l-am dat jos (e clar ca incepem sa avem experienta) si suntem gata sa gasim mult visata plaja, se afla la 4.5 mile departare, vreo 5 minute cu masina. Drumul catre plaja este cel putin interesant: serpuieste intre 2 fisii de apa, un fel de mlastina ciudata care ma duce cu gandul (stupid, stiu) la trailer-ul lui CSI: Miami. In campurile de pe margine un fel de paduri de palmieri (daca se poate spune asa ceva), iar din cand in cand din asa=zisa mlastina rasar numai cioturi de palmieri, ca si cum ceva li s-ar fi intamplat. Ne aducem aminte ca nici aici nu avem voie sa facem foc (suntem si mai aproape, de fapt, de focurile din Georgia) si ca aceasta este o zona in care ard de obicei padurile, asa ca ne imaginam ca ceea ce vedem noi vor fi resturile unor asemenea prapaduri. Pe marginea drumului mai rasar din cand in cand perechi de stalpi ciudati - Florin ma lamureste ca sunt alarmele. Citesc pe afisul de pe stalpi ca daca auzi alarma tipand 3-5 minute trebuie sa asculati un anumit post de radio unde se vor da detalii despre ce se intampla si ce sa faci. Avem o usoara strangere de inima, cum focurile sunt nu asa departe de noi si fumul se simte pana aici. Dar ne relaxam la vederea unei casutze foarte dragutze pe apa - ne intrebam ce va fi adapostind si aflam imediat raspunsul: este institutul de cercetare a vietii marine. Aproape ii invidiem pe cei care cerceteaza in asemenea peisaje si ne imaginam ca nu ponteaza de la 9 la 5 mai mult ca sigur. Oamenii par mult mai relaxati aici, in sud - nu stim daca e caldura de vina sau pur si simplu calvinismul nu a ajuns pana aici. Probabil ca isi spune cuvantul si mixtura de culturi, la origini primordiala fiind cea de ginta latino-spaniola... Ne dam seama ca nu sunt nici pe departe atat de multi negri ca in Carolina de Sud sau Georgia; aici locuiesc pescarii, probabil irlandezi la origine.
Divagand in filozofii socio-economice ajungem la plaja - o fisiutza de pamant pe care nu se afla mai nimeni. Desi un pic ingrijorati, ne dam jos si descoperim ca totul este in regula, de fapt. Probabil ca lipsa oamenilor se explica prin faptul ca suntem in afara sezonului, am aflat de curand ca sezonul este 1 Noiembrie - 3o Aprilie. Ceea ce e ok pentru noi, in afara sezonului inseamna mai putina aglomeratie. Nu intram in apa inca - suntem de peste o saptamana in vacanta si inca avem taria sa nu ne aruncam in apa care pare minunata, dar este un pic recishoara. De fapt nu apa, ci aerul, e deja 5 si un pic`si desi nu e nici un nor, aerul este plin de un fel de mazga ciudata. Soarele are si el o aparitie nelinistitoare, este de un rosu tulburat si nu stim daca e natural sau nu, dar fenomenul este impresionant. Il lasam pe Philip sa se bucure de in sfarsit gasita plaja, ne simtim ca Ulysse gasindu-si draga Penelopa si ne bucuram si noi de caldura si de calmul apei.
Gasim chiar si un restaurant pe malul apei, foarte rustic si cute, si ne incercam norocul cu multitudine de seafoods. Aflam in sfarsit si ce este acela 'grouper', pe care il intlnisem in multe meniuri pana acum - este un peste. La sfarsitul mesei 'vizitam' ferma de crabi a restaurantului: 4 containere de lemn in care traiesc mutitudine de crabi imensi. Philip este un pic infricosat de ei (l-am amenintat cu clestii cei ascutiti), dar se relaxeaza repede si incepe sa puna miriade de intrebari, la care numai bunul Dumnezeu poate sti toate raspunsurile. Admiram pesti sarind din apa si o egreta pe malul apei care pare statuie. Revenim la cort pe aceleasi drumuri serpuitoare, oarecum parasite, care in lumina apusului par un pic mai exotice decat ziua. Suntem prea obositi ca sa mai cautam conexii internet sau alte glume - maine va fi o noua zi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu