Nu, nu am ajuns inca nicaieri, nici macar nu am plecat inca!
Inca adunam bagaje, trasee, harti, idei. Probabil ca ar fi trebuit sa facem asta toata dupa amiaza, dar cumva ni s-a parut mai important sa ne revedem prietenii decat sa alergam dupa geamantane in poduri prafuite. Un lucru e sigur: viata e scurta, si intre cateva ceasuri petrecute intr-un iures de copii alergand, ceasuri care in mod ciudat sunt linistitoare (desi extrem de zgomotoase), sau aceleasi ceasuri petrecute sa facem bagajul in calm am ales prima varianta. Probabil si pentru ca instinctele noastre de parinti ne-au spus ca pana cand omuletul nostru nu e adormit oricum nu va fi rost de facut bagaje :)
Si iata-ne mai aproape de momentul in care vom porni la drum, in aventura noastra pe care ne-o dorim cel putin insorita. Visand la cum una din zilele urmatoare pasii nostri vor lasa urme temporare pe nisip...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu