Vineri, 11 Mai
Happy Birthday, Godmother! La multi ani, Oana!
Ma trezesc in zori - in sfarsit o noapte super-calduroasa! Reusesc imposibilul si la ora 9 si un pic suntem pe plaja cu totii. Florin e cel mai imbufnat, ma asemana cu Bu care il ducea la 9 pe plaja, 10 minute pe fata, 10 minute pe spate. Ma amuz si-i explic ca nu putem sa facem ceva mai idiotic decat sa ne prajim acum - se pare ca el nu a stat in cort cu pielea arsa, dar eu inca imi aduc aminte de nefericirea mea de noapte din Fagaras, asa ca vom sta numai pana in pranz si o vom lua usurel.
Apa este absolut minunata - limpede, deloc adanca, calma si calda; nici ca-ti poti dori ceva mai mult decat 29-30 de grade si o apa superba. Ne balacim cu totii pret de vreo 3 ore cu minuscule intreruperi in care culegem scoici, facem un fel de castele de nisip si admiram pestisorii. Dimineata trece pe nebagate de seama si ne pregatim sa mergem la masa. Exact cand il spal un pic de nisip, ca sa putem intra in masina, se aude alarma si ma opresc incercand sa-mi dau seama ce o fi acest zgomot. Ma lamureste Florin ca este testul - imi aduc aminte ca scria undeva in fiecare vineri la ora 12 se testeaza alarmele. Deci e ora 12 :) Gasim un restaurant unde putem manca afara (aproape uitasem ce fain e sa stai afara sa mananci) si unde chelnaritele fac conversatie amuzate cu copilul. Terminam masa cu o inghetata cum n-am mai vazut niciodata - o cupa mare cat capul lui Philip. Toti 3 nu reusim sa o dovedim si cu parere de rau lasam in urma minunatie de inghetata :) ma voi razbuna la un moment dat!
Revenim la plaja dupa amiaza, e acelasi soare ciudat de ieri (ne intrebam daca va fi fiind din cauza fumului sau este vreun fenomen local) si probabil ca apa este la fel de rece ca ieri, dar noi ne-am mai incalzit si ne simtim suficient de viteji ca sa ne aventuram in ape. Philip este in elementul lui, extrem de viteaz - cu si fara vesta. Da din picioruse, da din maini, inghite apa, o scoate afara, se arunca din nou si este de neoprit. Din miscare si din vorba. Este reconfortant sa studiezi nivelul lui de energie, parca iti incarci un pic mai bine bateriile cam obosite :) Incerc sa ma imaginez la virsta lui si nu am mult succes. In iuresul tineresc care ne-a apucat, scoatem zmeul si il inaltam, briza este suficienta pentru niste zmeisti neexperimentati ca noi, si zmeul nostru zboara sus-sus, cu cei 3 capitani la carma (pe rind, ca sa avem toti 3 satisfactia ca am 'zburat un zmeu'). Incercand sa prind in cadru si zmeul si capitanii lui (pentru o poza) ma tot dau inapoi si inapoi si inapoi, pana ma trezesc aproape de marginea plajei, unde incep bolovanii 'falezei'. Ma uit la picioare si am nevoie de multa stapanire ca sa nu tip ca in filme - am intrat intr-o zona unde misuna oribil miriade de crabuletzi sau crabishori. Sunt minusculi, nu mai mari de 2-3 cm (cei mari), dar sunt atat de multi si se misca atat de repede si atat de ciudat, incat sunt absolut oribili. Ma misc usurel - ei sunt oricum mai inspaimantati decat mine si ies din zona lor de lucru (isi sapa tunele), descoperind cum la fiecare pas mai intepeneste un crab si mai dispar cateva zeci. Incer sa nu mi se mai para atat de gretosi si sa le fac niste poze, apoi il aduc si pe Philip sa ii vada. Precum un copil natural, lui i se par dragutzi, ar vrea sa prinda unul si sa-l duca acasa, in acvariu. Ii explica lui Florin de ce nu trebuie sa ne fie frica de ei, crabii (pentru ca sunt asa de minusculi, ca nu mai au clamps) si apoi porneste o cruciada de distrugere a tunelelor bietilor crabi. Nu, nu acolo la zona lor de lucru, ci chiar pe plaja (in sfarsit ne-am lamurit ce era cu multitudinea de gauri din nisip - sunt iesirile de la tunelele lor). Il desprindem cu greu, numai cu promisiunea unei bai in piscina de la camping.
La camping facem un tur de forta in piscina, unde este acelasi vitejel, strabate piscina de la un capat la altul de nenumarate ori si se arunca in ape din ce in ce mai neinfricat. Ne bucuram ca-si pierde frica de apa din ce in ce mai mult, dar ne dam seama ca va trebui sa fim cu ochii pe el in permanenta, deoarece frizeaza deja inconstientul. Noroc cu vesta de salvare pe el :)
Terminam ziua placut, copilul adoarme la masa, nici nu e de mirare cu cata miscare a facut azi si cata apa a inghitit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu