Citesc in sfarsit o carticica mai serioasa - am imprumutat un brat intreg de Humanitas si asemanatoare de la L. Chiar mai simteam nevoia de un cuvant neaos, romanesc, inteligent. Ma scufund cu veneratie in 'Jurnalul de la Tescani' al lui Plesu. Intotdeauna am avut un respect profund fata de Plesu, si respectul nu face altceva decat sa creasca cu fiecare cuvintel pe care-l inregistrez. Va trebui sa o rog pe L. sa peregrineze prin librariile de departe, sa-mi caute ceva similar, imi dau seama ca ador cartile de acest gen: recitesc oricand cu drag si cu bucuria descoperirii unor interpretari noi jurnalul filozofic al lui Noica, sau jurnalul de la Paltinis, sau scrierile atat de complexe si interesante ale lui Steinhard.
Un fragment din gandurile lui Plesu ma face sa gandesc dincolo de aburii unei dimineti ploioase. Compara ciupercile otravitoare cu cele comestibile si ajung odata cu cuvantul scris la o intrebare ciudata - sa fie 'accept raul, dar nu uratenia' o regula? Si cum Plesu concluzioneaza ca nu exista perfectiune, trebuie cumva sa 'alegi' intre frumusete (exterioara) si bine (interior) ca virtuti - ma intreb tulburata daca intra-devar nu exista frumusete exterioara si frumusete interioara in acelasi pachet. Gandul nu este prea comod si il dau la o parte ca fiind o exagerare - poate va fi fiind o alta virtute care lipseste. Asta neinsemnand ca pretuiesc frumusetea exterioara mai mult decat cea interioara - imi dau seama ca Plesu vorbeste de perfectiuni aici... si-mi dau seama subit ca nu am vazut nici o ciuperca otravitoare in natura, numai in poze. Poate ca nu mi-am purtat pasii prin padurile unde asemenea opozitii dau nastere gandurilor...
Realitatea ma scoate din filozofia de dimineata - trebuie sa duc copilul la scoala. Si undeva, pe drumul vietii, sa-l invat diferenta intre frumuseti...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu