Duminica am avut ocazia sa privesc cerul (si un pic si viata) prin niste lentile speciale. Facute pentru a scoate in evidenta rosul din talere, estompand restul de culori, lentilele dau o nuanta rozalie mediului inconjurator si nu poti decat sa zambesti cand te uiti imprejur. Asta pana cand am privit cerul - de un albastru sublim si cu o multitudine de nori alburii. Mai putin 2 dintre ei: un norisor turcoise si un norisor roz. Nu stiu daca ati vazut vreodata un nor roz sau unul albastru - si nu vorbesc aici de filme futuriste sau picturi abstracte. E vorba de un norishor albastru in multitudinea de nori albi, normali. Si un altul roz, un pic mai la stanga...
Senzatia este speciala - probabil ca mi-am re-afisat zambetul meu tamp, de totala relaxare si urmaresc norishorii (cand nu urmaresc talerele) cu atentie. Isi schimba culorile, probabil ca vantul ii imprastie usor - acum unul a devenit verzuliu, celalalt usor portocaliu. E o adevarata simfonie de culori si e minunat sa-i urmaresti. Curiozitatea stiintifica s-a trezit si ea si ma intreb ce face oare ca numai acesti 2 nori sa aiba culori atat de feerice. Imi dau seama ca nu vor rezista prea mult, vantul bate din toate directiile si norii isi schimba formele non-stop - cei doi norishori ai mei sunt acum aproape invizibili.
Chiar dupa ce dispar in albastrul cerului norishorii mei color ma ajuta sa-mi aduc aminte sa ma bucur de clipa prezenta si pentru o dupa-amiaza chiar reusesc sa imi imersez fiinta in prezent si sa am fun cu talerele noastre.
Nota [June 08/2008] - Nu-mi dau seama daca fenomenul era vizibil in mod normal sau a fost numai o proiectie a creierului meu incalzit. Cert este ca a fost o zi in care (acum imi dau seama) am castigat primul meu 'pas inapoi' la handicap. Poate are vreo legatura cu rozul si turqiuoise-ul norisorilor... sau poate nu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu