Sf. Marie

E o zi de mare sarbatoare astazi pentru crestinii romani (si nu numai, sunt sigura) si din pacate nu am reusit sa ma dezmeticesc la timp sa mergem pana la biserica. Mi-ar fi placut, probabil ca n-ar fi fost mare aglomeratie si atunci e cel mai placut, cand poti sa te aduni cu gandurile tale in linistea interioara.

Din pacate vara nu prea mai ajungem la biserica, toate concursurile sunt duminica (unele sunt si sambata si duminica) - trapul probabil ca este o religie in sine pentru cei care practica acest sport. Copilul este cateodata nelinistit ca nu vom mai ajunge la biserica, cateodata este pur si simplu nerabdator sa mergem.

Dar ziua aceasta a Sfintei Marii a fost una deosebita pentru mine. Sedinta de azi a lamurit oarece semne de intrebare care planau asupra proiectului si probabil ca m-au linistit pe mine profund pentru prima oara in mult timp. In plus aseara Florin m-a anuntat super-vesel si fericit ca am primit niste puncte de 'All American' pentru concursul din mai, de la Cicero (cand am tras in baraj pentru proba de handicap). Nu multe, dar pentru un nou-venit in sport ca mine performanta in sine e naucitoare.

Asa ca am plecat catre club destul de bine dispusi - desi destul de tarziu. Si... am reusit miracolul - am spart 100 de talere din 100. N-am scapat nici unul (desi am ciobit cateva, mai ales catre sfarsit, de emotie). Culmea este ca, desi sunt super-fericita, am o senzatie ciudata, ca si cum n-as fi fost eu aceea, desi stiu ca eu am tras... e un fel de blur ciudat - mai ales pe ultimele 50 de talere. Primele 50 stiu sigur ca sunt ale mele, sunt muncite si pline de emotii. Dar ultimele 50 (care au fost, culmea, in handicap) - nici macar nu-mi aduc aminte cand au inceput si cand s-au terminat. Tehnic nu am tras 100 straight propriu-zis, taleristii se refera la un asemenea eveniment in concurs. Practic - ramane ideea si bucuria momentului.

Imi aduc in schimb aminte de linistea care s-a lasat pe bancute cand cei prezenti si-au dat seama ce se intampla. Si de linistea care m-a coplesit, pur si simplu. Ma intreb daca-mi voi aduce aminte in timp de emotiile si senzatiile momentului? Si cred ca da, dupa un an inca imi aduc aminte de senzatiile primului 25 straight, stiu exact cand s-a intamplat (chiar si cu cine eram in squad). Imi aduc aminte si de primul 25 straight din singles de acum un an si un pic - de atmosfera interesanta: eram la cabana, in nord si venisera prietenii in vizita; impreuna am plecat la un club din apropiere si am tras cateva runde. Dupa zile intregi de ploaie si frig era o zi caldutza, cu aerul acela clar de munte. Imi aduc si astazi aminte cum parea casa trapului foarte aproape, talerele foarte mari si incete si miscarile mele foarte exacte.

Si pare eretic sa leg Sfanta Sarbatoare a Nasterii Maicii Domnului de un moment atat de mirean... dar sper ca nu este... In orice caz, imi voi aduce aminte intotdeauna cu drag de acest detaliu din anul 2007!