Mi-am propus de ieri sa fac tone de chestii astazi... chiar si de dimineata, m-am trezit cu avint si elan - pana am dus copilul la scoala si la radio Mookie and Lee au spus ca exact acum 6 ani primul avion intra in turnul de Nord. Si in acea fractiune de secunda tot elanul meu intreprinzator s-a spulberat...
Nu uitasem ce zi este astazi, e destul de imposibil asa ceva. Nu numai ca in media incepe sa se vorbeasca cu saptamani inainte si sa se redea imaginile de cosmar din acea zi ingrozitoare. Dar e suficient sa te uiti in calendar si sa vezi 'Septembrie' ca sa-ti aduci aminte instantaneu. Nu cred ca exista nord-american care sa fi fost suficient de in virsta sa inteleaga ce se intampla si sa poata uita dimineata de 9/11. Pentru mine este un fel de rascruce - multe evenimente se aseaza temporal in functie de Septembrie 11: inainte sau dupa. In mod destul de natural ziua in sine nu poate cuprinde nimic altceva decat derulari nesfarsite de imagini care ar putea fi halucinante daca nu ar fi infiorator de reale.
La numai cateva zile dupa - cum sa-l numim? tragedie? atac terorist? sau pur si simplu 9/11 - unul din asii muzicii country a scos un cantec superb 'Where were you (when the world stopped turning)?' in care emotia zilei este prinsa simplu si cu atat mai tulburator in intrebari de zi-cu-zi care-si schimba brusc intelesul prin schimbarea contextului. De fiecare data cand il aud (sau cand mi-l amintesc) incerc sa-mi aduc aminte unde eram si ce faceam... si cum am reactionat... si mi-aduc aminte perfect de aceeasi senzatie de imobilitate, de paralizie mentala in primul rind, dar si fizica, care m-a coplesit si m-a invaluit pentru zile intregi. Eram pe drumul catre servici si - lucru rar - nu deschisesem radioul. Era tarziu (cam 10:30 poate) si culmea e ca nu deschisesem radioul sau televizorul nici dimineata, inainte sa plecam de acasa - probabil ca n-am mai fi plecat... Am primit un mesaj pe BlackBerry, din Romania - in care eram intreabti daca suntem ok si se spunea ceva despre ce tragedie imensa. Imi aduc aminte perfect cum am intins mana imediat catre butonul radioului din masina si l-am deschis si am auzit ceva incredibil 'a cazut si al doilea turn!'... a durat destul pana am reusit sa punem cap la cap informatia transmisa de reporteri perplecsi ca si noi si cred ca am ajuns la servici imediat dupa, repezindu-ne in bucatarie, unde exista un TV... tot biroul era strans acolo, eram toti muti de uimire... si ne uitam paralizati la imaginile apocaliptice pentru noi... si apoi zilele, saptamanile, lunile de cautari, de incercari, de sperante, de lacrimi...
Unde eram cand lumea s-a oprit in acea zi de Septembrie? Eram intr-o lume care s-a terminat atunci, la 8:47.
Ce-am facut de atunci? Pentru o perioada lunga (aproximativ 3 ani) nu mare lucru - adica n-am invatat sau, mai corect spus, n-am aplicat mai nimic din cele invatate atunci, in dimineata de 11 Septembrie. Dar de cativa ani ne-am mai linistit, ne-am mai schimbat perspectivele, ne-am mai reasezat valorile si reconsiderat ce e important. Este numai din cauza lui '9/11'? Imi place sa cred ca nu - contextul a fost mai complex - dar in mod sigur si ziua aceea de acum 6 ani si-a adus aportul in aceste schimbari pe care am incercat sa le facem in vietile noastre.
Si vorba celor de la Country Music radio - sa incercam sa facem un 'random act of kindness' in fiecare zi si lumea va deveni mai buna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu