M-am trezit anul trecut cooptata in asocitia parintilor la scoala copilului si cum inca mai am ceva timp liber, am ramas si anul acesta. Activitatile anul acesta sunt variate si diverse.
Un eveniment destul de important este 'The Book Fair' (Targul de carte). Ii explic copilului ca intr-una din zile voi veni la scoala dimineata si la pranz ca sa ajut cu vanzarea de carti. In inocenta lui ii explica lui Bu ca 'mama o sa fie The Book Fairy' (Zana Cartii) si asa imi ramane numele. Anul trecut succesul meu a fost limitat, dar probabil ca isi spune cuvantul 'experienta' - anul acesta ma descopar intr-o aglomeratie de copii si parinti si de unde credeam ca puterea mea de a vinde orice e nula, reusesc sa ii fac aproape pe toti parintii sa cumpere o carte pentru clasa copiilor lor. Sunt mai mult decat mandra de prestatia personala (mda, stiu, n-ar trebui sa ma laud, dar nu e lauda, e o mandrie personala ca am putut pentru prima oara sa vand ceva... nu ca mi-as schimba cariera acum, dar e refreshing sa stii ca poti sa faci si altceva decat sa buchisesti literele computerului - o activitate in principiu destul de solitara).
Cu ocazia schimbarii proprietarilor scolii s-au mai relaxat un pic si regulile, impreuna cu ce avem voie sa facem in scoala. Ne-am trezit de la neavand voie sa facem mai nimic la avand voie sa facem aproape orice (cu aprobarea scolii, bineinteles).
Asa ca deodata chiar si copilul nostru, care merge la scoala numai dimineata, are voie sa participe in programul de 'pranz' - unde o data pe saptamana se comanda diverse pentru copii (pizza, sandwiches, supe etc.) si este extrem de fericit ca sta cu ceilalti copiii pana la 1, in loc de 12.
Mai mult, cam o data pe luna putem sa mergem la scoala (noi parintii voluntari) si sa participam in diverse activitati cu copiii - in principal crafts (in traducere ar veni lucru manual). In Octombrie au facut niste manusi dragutze cu curcani... marti am pregatit cu totii pungile pentru 'Trick or Treat'.
Pentru mine sunt zile speciale, in care pot sa ma amuz cu o multitudine de copii pentru o perioada scurta de timp. Zile in care trebuie sa imi adun toate resursele de creativitate, rabdare si ingeniozitate. Zile in care inveti cat de diferiti sunt unii de altii si in care poti sa-i observi intr-un mediu diferit de cel de acasa.
Marti am participat si eu la craft-ul pentru Haloween - si am invatat ca cei mici sunt mult mai maleabili decat cei mari, dar mult mai galagiosi. Nici o noutate aici, o simpla observatie :) Cei mici sunt mult mai doritori decat cei mari sa-si vopseasca mainile; cei mari (fete si baieti) se pling cum ca vopseaua va ramane pe maini sau sub unghii; cei mici au fost super-incantati de ideea de a avea vopsea pe maini. Cei mici sunt mult mai atrasi de sclipici decat cei mari - dupa ce au lipit un dovlecel-doi, cei mici s-au aruncat in sclipici cu o veselie incantatoare. Cei mari au incercat sa creeze diverse imagini, creativitatea lor a fost clar superioara. Dar cu totii, de la 3 la 13 ani au fost la fel de veseli si incantati de creatia lor, ca si de procesul de creare.
La sfarsitul zilei noi, mamicile, suntem obosite si pline de sclipici :) Ei sunt la fel de veseli si au un saculetz foarte frumos pentru 'colindul' de a doua zi :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu