Una din bucuriile marete ale Craciunului este perioada pregatirilor. Si nu ma refer aici la cumparaturile aferente, desi exista clar o placere si in haladuirile prin magazine in cautarea acelui cadou perfect pentru cei dragi.
Anul acesta am renuntat partial la haladuirile prin magazine in favoarea haladuirilor prin cartile de Craciun de la biblioteca din cartier, precum si din bibilioteca personala. Dupa toate activitatile de artizanat si 'lucru manual' de la scoala copilului (trebuie sa vedeti unul din craft-urile facute de copii acolo!) m-a apucat si pe mine o febra artistica. Care, daca stau sa ma gandesc bine, ma apuca oricum in perioada Sarbatorilor de iarna. Probabil din obisnuinta - pe vremea comunismului facem felicitarile de Craciun cu manutza, acasa. Ma si vad in bucatarie, pe luminile acelea chioare, pictand Mosi Craciuni si diverse alte peisaje corespunzatoare mai mult sau mai putin Nativitatii; le pictam pe hartie fotografica... se albastrea frumos la lumina zilei si dadea un fond absolut superb. Mai adaugam si ceva sclipici de la globulete sparte in anii anteriori si gata opera artistica!
Anii de opresiune s-au dus, dar din spusele mamei mele inca trebuie sa-si faca singura felicitarile, cele din comert fiind incantator de groaznice :) Nu-i vorba ca si eu caut suficient ca sa le gasesc pe cele pentru familie si prieteni, aceasta 'corectitudine politica' a ajuns si la felicitari, asa ca gasesti numai ceva oameni de zapada zambind veseli mesaje in care cuvantul Craciun este complet banat de vreo minte cenzoriala stupida. De parca Craciunul s-ar fi nascut la mall, in 24 hour shopping! N-am nimic impotriva sa gasesti felicitari cu mesaje potrivite pentru Hanukkah (din care gasesti din plin, deoarece corectitudinea de mai sus se potriveste aici, la 'minoritati') sau mai stiu eu ce alte sarbatori (recunosc ca nu le stiu pe ale altora); dar lasa-le fratele meu si pe cele crestine in pace... anyhow... asta e alt subiect :)
Aseara ne-am apucat de bucatareala - incerc sa termin din mancarurile de baza inainte de luni :) Intai - sarmalele. "Mommy, can I help you?" Bineinteles, ca doar asta e farmecul Sarbatorii, nu? Sa ai ajutor multiplu. Pentru cei care vor manca din sarmalele noastre anul acesta - be aware, jumatate din ele sunt rulate de copil, a fost un haz total in casa noastra sa-l urmarim cum le impatureste el precum covorasul de la scoala si cum incearca sa le 'seal' la capete cu degetelul... Probabil ca unele vor fi partial carne cu varza, nu 'in' varza - dar noi doi am avut un fun incantator.
La rind - carnatii. Am cumparat ceva mai multa carne tocata de la mosul nostru italian de vis-a-vis si am gasit si ceva matze (la italienii de la Fortinos), asa ca am purces sa scoatem masina de tocat carne din fundul dulapului (de unde e scoasa de vreo 2 ori pe an!), sa-i adaugam tzumburushul si... 'mommy, mommy, can I do it?' bineinteles (desi Bu s-a apucat cu mainile de cap ca uite ce mizerie se face, ca de obicei). Asa ca - mama impinge, tata admira si copilul tine de matz si trage usor-usor sa iasa bun :) din nou - vizitatori: be aware! Carnatii sunt rulati de copil.
Din sarma in carnat si in piftie (care fierbe de capul ei pe aragaz in tot acest timp) s-a lasat deja noaptea, asa ca intrerupem activitatile in vociferarile profunde ale copilului si incercam sa culcam copilul. Activitate pe deplin reusita (mai ales ca n-am adormit si eu cu el) - mission accomplished!
Si acum vine in sfarsit si 'momentul' meu. Am hotarat anul acesta sa produc cadourile de Craciun in mare majoritate. Asa ca de cateva zile umplu borcane cu mixturi de cappucino in straturi frumos aranjate; colorez porumb de floricele in rosu si verde (pentru a umple borcane in forma de brad de Craciun in straturi frumos aranjate) si ma stressez ca piesa mea de rezistenta nu soseste; dar a venit ieri si azi e momentul inaugural - m-am apucat (spre disperarea barbatului) sa fac lumanari!
In prima serie nu-mi iese culoarea; a doua serie o inverzesc si e realtiv ok. Abia la a treia serie scot ceea ce ei spun ca e gold, ma rog un fel de gold... dar acum e tarziu, nu mai am culoare si nici energie prea multa. Le pun pe o farfuriutza si cand ii explic barbatului ca le fac cadou are aceeasi reactie pe care o are si copilul 'cum sa le dai? sunt atat de frumoase!'. Incerc sa le explic la amandoi ca tocmai de-asta vreau sa le dau, ca sunt frumoase, mi-au 'iesit' :) Pana la urma ajungem la un fel de intelegere, pot sa dau unele din ele... restul nu am voie... Ma bucur ca cel putin barbatilor din viata mea le place creatia mea si ma retrag si eu la odihna. Maine vom avea o alta zi de pregatiri si trebuie sa fim odihniti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu