Se pare ca primavara a sosit si va sta cu noi (de obicei primaverile Canadiene sunt capricioase, vin, se duc, vin, se duc pana cand nu mai stii daca e iarna sau primavara si te trezesti brusc ca esti in miezul verii). Numai cer senin si temperaturi marete peste 15 grade se anunta. A intrat un fel de frenezie de curatenie generala in mine, dar energiile sunt prea scazute ca sa materializez gandul in fapta. Asa ca ma uit numai la albastrul cerului si ma gandesc ca poate daca-mi misc nasul suficient de repede ma voi transforma intr-o Samantha cu puteri magice...
Aseara am fost din nou la calutzi - a intrat primavara si in ei. Cateodata o iau la galop fara sa te anunte si pe tine ce se intampla, cateodata sunt (ca si mine) profund letargici si mai intotdeauna se uita cam cu mila la tine si zic 'ce vrei tu, straine? ce-ar fi sa-mi dai comanda corecta si atunci mai discutam? pana atunci, eu merg aici linistit si tu mai gandeste-te'. Cum e caluztul meu de ieri - J.J. Un cal superb (poze cu JJ), dar daca poate sa nu faca ce-i spui (adica daca nu esti ferm si muncesti constant cu el), pai nu va face. Asa ca am incercat sa ma prind cum sa il fac sa stea pe potecutza corecta in arena si catre sfarsitul lectiei chiar am reusit. Acum totul e sa combin pozitia lui corecta cu diversele viteze in care trebuie sa ne miscam. Pana una alta este fie statul pe poteca, fie viteza - impreuna nu merge (adica daca marim viteza sarim de pe alee, daca stam pe alee, mergem la pas). Ceea ce spune multe despre coordonarea mea :) Dar nu disper - stiu ca pot sa ma coordonez daca pun suficiente ore de practica. Vesnica optimista.
Cel putin acum cand ne dam jos de pe cal nu mai mergem curbati precum o caricatura nereusita de cowboy.
Ca in orice aventura exista mai multe faza: faza 'greu si prost', faza 'wow - uite ce simplu pare si ce bine imi iese', faza 'cum de e totul atata de complicat cand era atat de simplu', urmata de faza 'aha, acum stiu ce stiu si ce nu, sa mergem mai departe'. Faza in care am ajuns (cel putin eu) cu calutzii este a treia - 'cum de e totul atat de cimplicat cand era atat de simplu'. Pe de o parte e frustrant, pe de alta stiu (de la talere) ce inseamna - am inceput sa invat si acum cere munca sustinuta. Cu alte cuvinte - pe treaba!
Mi-am adus aminte de unul din bancurile cu Stefan Cel Mare:
Stefan la una din luptele cu turcii:
- Pe cai, ostenii mei!
- N-avem cai, Maria Ta!
- Atunci... pe curand, ostenii mei!
Umorul romanesc este nelimitat si de neegalat.
Ma intorc la greblatul curtii - din motive neclare pare ca nu se mai termina, desi muncesc de peste o saptamana. Drept e ca nu prea sustinut, probabil ca acesta este motivul. Cel putin au dat mugurii la magnolie si am reusit sa scot de sub mormanul de frunze ghioceii si brindusele.
Vine, vine priiiimavaraaaaa! Happy Spring everyone!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu