Pianul si caii

Fazele invatarii aplicandu-se aparent la toate aspectele vietii - de la bad, la good, la worse, la better - am descoperit ca si cu pianul am ajuns in faza a treia. La inceput parea imposibil, apoi am ajuns in frinturi muzicale din Dvorak, Grieg si Brahms, pentru ca acum sa para mai imposibil decat imposibilul.

Am muncit saptamana aceasta la 2 piese - una de 8 masuri, din care 4 identice, alta de 16 masuri. Pe prima, de bine de rau, am reusit sa o prind si sa o cint cu relativa usurinta. A doua, in schimb, abia cant relativ corect primele 7 masuri. Pare o piesa imposibila - in care mana dreapta canta ceva, in timp ce mana stanga tine un acompaniament defazat cu un sfert de nota. Aici e problema mea, de fapt, defazarea. Si e o piesa foarte dragutza si foarte cunoscuta, de jaz: Louis Armstrong - When the Saints go marching in.

Drept este ca nici n-am avut mult timp sa practic saptamana aceasta, dar cu toate acestea, defazarea este aproape imposibila. Aproape - mai trebuie sa muncim. Dar toata aceasta munca are 2 avantaje: primul, evident, ca asa invat; al doilea, mult mai subtil, ii arat copilului ca trebuie sa practici, practici, practici ca sa iti 'iasa' ceva, nu sa astepti sa pice din luna :)

Ieri si azi am participat la un 'simpozion' despre cai, cu un 'real trainer' (Josh Lyon la 5 Star Ranch). Aseara tanarul fermier (pare tinar, cum par toti pe aici) in mai putin de 2 ore a invatat un calutz (de aproape 1 an) sa se urce intr-un trailer. Calutz care nu vazuse trailer sau dirlogi in viata lui scurta, evident! Pare incredibil si initial nu am crezut ca voi avea ce sa invat din acest simpozion, deoarece nu sunt nici pe departe atat de avansata. Uimitor, insa, am invatat tone de lucruri si ce e si mai uimitor este ca toate se aplica nu numai la cai (cum te-ai astepta) ci in viata de zi cu zi. Omul este un pedagog desavirsit, si te invata cum sa gandesti, iti explica concepte si idei - care, normal, se pot aplica la orice aspect al vietii care te pune pe tine in situatia sa inveti ceva pe altcineva (fie el om sau fiinta necuvantatoare). Si aceste idei, concepte, sfaturi, cum vreti sa le spuneti sunt absolut nepretuite. Asa ca mi-am cancelat ora de pian (ca tot nu avansem prea tare) si am plecat cu totii la ziua a doua a simpozionului.

Este fermecator sa vezi o persoana care ia un calutz relativ salbatic si in numai cateva ore il calareste. Este ceva senzational si feeric in a urmari calutzul cum se transforma, practic, sub ochii tai dintr-o fiinta tematoare si nesigura intr-un calutz care isi urmeaza profesorul prin arena, pur si simplu, fara sa fie chemat sau tras sau impins. Omul merge si povesteste si calutzul vine in spatele lui linistit. Este extrem de interesant cum aproape palpezi increderea pe care invata, practic, sa o aiba calutzul in om. Vezi cum creste de la profunda neincredere in la extrem de multa incredere (nu cred ca e 100% inca) intr-un interval de numai cateva ore. Si, ca si ieri, invatam principii si idei. Invatam (cel putin teoretic) ce inseamna sa generezi acest tip de incredere intre om si animal. Si poate cel mai important mesaj al zilei este ca totul, absolut totul, se face in pasi mici, minusculi. Daca ii ceri cuiva sa-ti dea un ciocan, si apoi un cui, si apoi o bucatica de lemn si inca una, si inca un cui, apoi il rogi sa tina bucatile de lemn nemiscate pana le bati - intr-un timp oarecare ai construit o casa. Daca i-ai fi cerut sa-ti dea sau sa-ti construiasca o casa, probabil ca ar fi spus 'nu!'. Simplificare a mesajului, dar esenta ramane - calatoria de 1,000 de mile incepe cu un pas. Si continua cu al doilea pas si tot asa.

Imi place sa cred ca am devenit o persoana mai buna (intr-un sens larg, nu strict sufleteste) dupa acest weekend. Imi place sa cred ca am inceput sa aplic anumite principii in viata de zi cu zi. Si imi place sa cred ca va veni ziua in care sa pot sa-mi antrenez propriul calutz.

Dar deocamdata... inapoi la pian, curatat de geamuri si alte activitati mai mult sau mai putin nobile, mai mult sau mai putin casnice.

O primavara fericita tuturor!

******************************************************

Update, April 28, 2008

Re: pian - am reusit sa invat piesa de jaz pana la ora urmatoare, si chiar am cantat in duet cu profesoara la pian si ne-am amuzat teribil. De unde se dovedeste ca repetitia este, intr-adevar, mama invataturii!