Primavara

Un inceput timid de primavara si-a facut aparitia saptamana aceasta - temperaturi peste 10 grade, impreuna cu un soare superb au topit zapezile de peste iarna. In fiecare zi copilul se uita pe fereastra si striga fericit 'uite, mama, se vede si mai multa iarba!'.

Pasarile au inceput din nou sa se auda si sa se si vada si chiar si turturelele noastre s-au intors de vreo 2-3 saptamani si cred ca ea sta pe oua sus in cuibul de la streasina pe care si l-au mai aranjat cu ceva fire de iarba in plus. Admiram cu totii toata aceasta regenerara a naturii. Si, ca si anul trecut, parca ne bucuram mai mult de sosirea primaverii si a verdetii.

Am iesit sa greblam iarba din curte - intai pe cea din spate, ieri am ajuns si la cea din fata. Operatiunea e obositoare, nimic de spus, dar odihnitoare pentru minte. E ceva placut si energizant in miscarile repetitive care iti lasa mintea sa umble hai-hui. Si umbla, nu gluma. Daca noi inca nu am apucat sa plecam in vacanta, mintea sigur s-a dus.

Ma opresc la fiecare cateva minute - si nu de oboseala, ci pentru ca Philip este extrem de fericit. Acum a gasit o frunza 'canadiana' (adica de artar) imensa, acum cateva cochilii de melci, acum o piatra, acum un viermushor, ba altul... ma bucura dragostea cu care imbratiseaza natura. Si 'naturaletzea' cu care priveste aceeasi natura - rimele sunt niste vietuitoare normale, nu scirboase; florile si plantele sunt demne de admirat in liniste, ca le poti auzi cum cresc; animalele si pasarile sunt studiate in detaliu si cu o rabdare neasteptata pentru 5 ani. Gasesc un cuib in iarba (probabil adus de vint de pe undeva) si i-l arat - il punem in magnolie si in dragalashenia lui il 'repara' adaugand ceva frunze 'look, mommy, it looks nice now'. Sigur ca arata frumos, mai ales ca este primul cuib pe care il 'gasesc'.

Se duce inapoi la joaca, nu pentru mult timp:

'Mommy, let's go on a scavenger hunt'
'On what?!'
'You know, scavenger hunt'
'And what is that?'
'It's like a treasure hunt, but in our own yard'

Las sa treaca aceasta explicatie semi-fantasmagorica si il opresc din a sapa chiar la fundatia casei ca sa gaseasca comori. Fac o nota mentala sa mai mergem la treasure hunts, este inca foarte inamorat de activitate.

Continui sa incerc sa dau o fata relativ primavaratica ierbii din fata casei si imi imaginez fel si fel de ipostaze, fel si fel de idei care mai de care mai ciudate. Unele idei s-au transformat deja in obsesii - si nu in mod ciudat obsesiile au de-a face cu o ferma, cu ceva animale si ceva pajiste. De unde aceasta dragoste de glie, mi-e neclar... sunt doar crescuta la oras, intr-un biet apartament de bloc. E drept ca asa la oras cum eram, am fost in tangenta continua cu animalele si gradinile prietenilor. Dar ma gandesc deja cu drag in fiecare saptamana la orele de calarie, la ce calutz voi mai avea si ce nazbitii va mai face (in ultimele saptamani am avut cateva experiente interesante cu caii, inclusiv o iapa care a taiat-o cu mine in spinare peste arena). Si drumurile saptamanale la ferma trec, normal, pe langa alte ferme... si bineinteles ca incepi iar sa ai idei si sa te gandesti cum sa faci sa te muti si tu la o ferma...

Dar am divagat - deocamdata suntem la capitolul primavara si admiratul ierbii.

Saptamana care a trecut, fiind atat de cald si de placut, am plecat cu copilul in cateva 'adventures' cum le numeste el, plimbari in parcul si paduricea din cartier. Ne purtam pasii pe maulul lacului, unde s-au strins multitudine de pasari - rate, giste, lebede, si unele necunoscute mie. La liziera padurii sunt miriade de alte vietuitoare - veverite, chipmunks (vestitele Chip & Dale), si cateva soiuri de pasari carora de asemenea nu le cunosc numele. Imi dau seama ca-mi trebuie un manual de pasari si fac o alta nota mentala sa imprumut de la biblioteca una. Am avut una din enciclopediile despre pasari de la National Geographic, dar am avut un accident cu acvariul nu de mult si am pierdut cateva carti dragi. In orice caz - la urmatoarele plimbari va trebui sa ne aducem aminte sa luam mancare pentru pasari si veverite. Vin cuminti la marginea drumului sperind ca le dai ceva, dar nu avem nimic prin buzunare... next time.

Si ma bucur din nou de dragostea pentru natura cu care s-a nascut si creste copilul nostru. In aceasta lume atat de industriala mi se pare esential sa pastrezi balanta, sa nu uiti ca fara natura n-am putea exista, sa iti aduci aminte de unde ne vine hrana. Si visez din nou la posibilitatea unei ferme cu ceva animale, cu o gradina de zarzavaturi, cu o gradinita de flori si, de ce nu, cu o livada de meri. E clar... visez o livada de meri in floare - nu cred ca exista o imagine mai frumoasa acum decat o livada de meri in floare prin care sa calaresti linistit... oh... e clar, e o nebunie totala.

S-a dus soarele si ne intoarcem la caldura din casa. Dar vom reveni, cat de curand!