Vineri soseste cu un soare extraordinar si desi inca recisor, e clar ca se va incalzi (dincolo de prognoza meteo care prezice la fel). Ne intrebam daca stie vremea ca plecam si ne face in ciuda sau nu. Dar cum nu putem fi prea suparati cu asemenea performante, ne vedem in liniste de strans.
Copilul si-a gasit (acum!) un prieten, Sebian - de aceeasi virsta si cu aceleasi energii. Asa ca alearga impreuna pe camp si se joaca pana cand nu mai au putere sa faca nimic.
Cum nu ne dam dusi prea usor, gasim motive sa ne oprim din impachetari la fiecare 10 minute - mai vorbim cu un mosuletz, mai cu un cunoscut, mai urmarim concursul (care a ajuns in sfarsit langa zona noastra de camping, semn ca au inceput sa vina din ce in ce mai multi tragatori). Incetul cu incetul trece dimineata si pe la 4 iesim din camping si ne indreptam catre iesire. Ma opresc la club house sa imi iau ramas bun de la cunoscuti si sa mai cercetez scorurile zilei.
Cu aceasta ocazie - surpriza majora - am mai castigat si al patrulea trofeu: High Over All in Preliminarii in clasa mea. Acesta este un achievement dincolo de asteptari si extrem de fain. Imi iau placa, reusesc sa-mi iau ramas bun de la aproape toti cunoscutii si plecam cu speranta ca vom putea reveni la anul.
Mission accomplished! Am venit, am facut (amandoi) treaba buna, acum putem sa purcedem la drum.
Ceea ce si facem usurel, usurel (autostrazile si semanlizarile in State sunt, in continuare, un pic diferite de ale noastre, iar era sa trecem pe rosu!) si pornim catre casa. Admiram fermele de cai (da, sunt extrem de multe, si sunt sigura ca erau si anul trecut), admiram intinderile de pajisti (sunt oarecum invidioasa, americanii au atata spatiu si sunt sigura ca nici macar nu realizeaza), numarul parca infinit de RVs (este weekend lung pentru americani, probabil ca au plecat la camping toti).
Ajungem fara peripetii la vama unde ne asteapta o coada imensa. In sfarsit suntem in fata ghiseului, ofiterul de vama ne intreaba cat am stat, unde ne ducem, ce am cumparat. 'Nimic' Se uita imediat ciudat la noi - 'Ati stat 6 zile in US si nu ati cumparat nimic??' Ca sa se inteleaga bine nedumerirea si suspiciunile lui trebuie adaugat contextul - de multe luni de zile dolarul canadian este la paritate cu cel american si cum la americani intotdeauna bunurile sunt mai ieftine, daca e paritate atunci unele (cum ar fi mancarea) devin undeva pe la jumatate de pret. In acest context sunt extrem de multi canadieni care trec granitza ca sa-si faca cumparaturile mult mai ieftin. In acelasi context, sa te duci 6 zile si sa declari zero la cumparaturi este cel putin dubios din punctul de vedere al ofiterului de la vama. Ori esti tampit, ori ascunzi ceva. Cand ii mai spunem ca avem si pucile... devine si mai interesat. Ne lasa sa trecem, dupa ce il intreaba si pe copil cati ani are si de ce nu e la scoala.
Ca si anul trecut suntem clar in Canada - dar, ca si anul trecut, nu stiu sa spun de ce... Poate ca ma voi lamuri eu la un moment dat. Precum in poezia studiata, mai lung ne pare drumul acum la-ntors acasa, desi mergem mult mai repede decat la plecare (Florin imi spune ca s-a obisnuit cu trailer-ul, de aceea merge mai repede).
Si ne mai ia un timp sa si parcam cand ajungem acasa, dar pana la urma suntem inapoi in 'cuibul' nostru :)
Si n-o sa va vina sa credeti ce facem - amandoi! (copilul doarme de mult, e ora 1 dimineata). Ne repezim la pian... asa ca ne amuzam teribil; exersam un pic si recunoastem cu glas tare ca ne-a lipsit pianul (n-am avut timp si energie sa scoatem orga, pe care am avut-o cu noi in trailer)
Goodbye, Mason! Hello, Home!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu