Luni s-a petrecut fara multe peripetii - am facut o incursiune in Lansing, sa luam cate ceva de mancare si ce mai uitasem pe acasa (!) si apoi ne-am inscris pe la ce probe am vrut fiecare. Am intrat usor in modul de camping, inclusiv Cora, care este neasteptat de cumintica. S-a adaptat instantaneu si ne dam seama ca pentru ea totul este simplificat la o lectie de viata pe care trebuie sa o tinem minte: casa este acolo unde sunt cei dragi. Sa mai invatam de la necuvantatoare!
Prima zi de concurs vine rece, dar cu mult soare. O surpriza placuta - la inceputul zilei, in statia de amplificare, inainte de imnul American se transmite si cel Canadian. Este prima oara cand imnul Canadian este cantat la vreun Grand, din cate stiu eu si este un sentiment placut.
Am hotarit sa trag tot in preliminarii (1,100 de targets), Florin va trage si el aproape tot - in urmatoarele 3 zile il voi zapaci pe domnul cel dragutz de la squading cu cererile mele de squd-uri :) Trag destul de bine in prima zi, concentrarea e buna, locul e superb, organizarea excelenta, talerele sunt asezate parca cu rigla - o minune. Pana la sfarsitul zilei toata lumea stie ca suntem Canadieni (suntem singurii nebuni in pantaloni scurti la 15 grade!) si sunt debusolati de aparitia mea in sandale. Pana la sfarsitul vacantei voi explica probabil de 1,000 de ori (desi nu suntem decat vreo 200 de tragatori, plus vreo 50 de organizatori, deci unii m-au intrebat de mai multe ori!) de ce port eu sandale pe frigul de afara.
A doua zi de concurs vine si mai rece si innorata - asa ca renunt la pantalonii scurti si trec in cei lungi. Dar nu renunt la sandale! Concentrarea e si mai buna decat in ziua anterioara - trag un minunat 95 in singles, apoi energiile dispar pentru hadicap, dar revin in mod uimitor pentru doubles. Proba de duble este cel putin interesanta - sunt squad leader dintr-o pura intamplare, iar pe pozitia 5 in squad am pe unul din maestrii Canadieni, Paul Shaw. Reusesc sa ma concentrez suficient si termin ziua cu un miracol - am castigat clasa in singles (m-au trecut din D in C) si ca High Lady in doubles. Cel mai ferice e copilul care admira cele 2 trofee si explica tuturor celor care intreaba (sau nu) cum ca mama lui le-a castigat. E mandru de parca le-ar fi castigat chair el!
A treia (si ultima noastra) zi de concurs va fi dificila - sunt multe talere de tras si nici una in doubles, toate sunt singles sau handicap. Nu-mi fac nici iluzii, nici sperante prea mari, imi propun numai sa trag cu focus. Proba de handicap ma aduce in prezenta acelorasi mosuleti din ultimele 2 zile, se pare ca nu suntem prea multi tragatori in categoria 19-21 yards. Deja glumim pe diverse teme si ne amuzam de cat de aiurea tragem. Lumina e ciudata, dar nu mai bate vintul deloc. Proba trece cu bine, nimic deosebit (trebuie sa mai muncesc eu cu proba asta de handicap, nu sunt inca acolo unde as vrea sa fiu).
Urmatoarea proba este 200 de singles - toti vom trage intai 100, apoi inca 100. Organizarea, ca de obicei, perfecta, totul merge tras pe snur. Mosuletii din handicap apar din nou si incepem proba. Trag foarte focusat, desi si in stanga si in dreapta se pierd talere pe capete. Domnul de pe pozitia 4 trage excelent, asa ca imi focusez atentia pe modul lui de operare si pe fumurile care raman din bietele farfurii. Trag excelent, reusesc un 97 superb. Luam o mica pauza si revenim pe 'linie' - focusarea este inca excelenta si cu toate ca pierdem squad leader-ul la mijloc (asta insemand ca devin squad leader, si cum mosuletii stiu ei ce stiu ma incurajeaza frumos, inseamna ca se vede pe fata mea semi-panica) reusesc sa termin cu un 95. My best score in singles pana in prezent si sunt extrem de fericita.
Reusesc sa termin ziua a treia cu un handicap bunicel - desi am probleme de vedere... dupa ce termin proba realizez de ce: mi-am pierdut o bucatica de la arma, nu 100% importanta, dar care schimba un pic 'picture'-ul si ma deranjeaza fara ca sa stiu de ce. Esential este ca imi dau seama ca ceva nu e in regula si reusesc sa compensez prin diverse metode. Si asta este, de fapt, cel mai important - faptul ca am inceput sa stiu cum sa corectez. Vorba lui Paul - 'it's coming, it's coming'.
[Nota: insemnarile din concursuri nu sunt facute ca sa ne laudam, ci mai mult ca o consemnare de jurnal, ceva la care pot sa revin mai tarziu si sa analizez in afara energiilor de concurs]
Am terminat de tras fara sa 'melt down' si este ceea ce ma bucura cel mai mult, deoarece mi-era teama ca in ultima zi voi deveni prea obosita.
Trec pe la tabelele de scor si raman profund uimita - am castigat un High Lady la cele 200 de singles. Toata oboseala dispare in bucuria momentului - mi-am depasit cu totul asteptarile si planurile de concurs. Venisem sa intru in atmosfera de concurs si sa ma bucur de club, de comunitate, de o mini-vacanta.
Ne retragem catre trailer la un BBQ cu un prieten de la club unde ne retraim experientele zilei. Si parca nici nu-mi pare chiar asa de rau ca plecam maine catre casa :) Dar parca nici nu m-as da dusa... eh...
Scoruri pentru cele 3 evenimente:
Event 4 - 100 Singles
Event 6 - 50 Pair Doubles
Event 8 - 200 Singles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu