Am avut un sfarsit de saptamana extraordinar din multe puncte de vedere.
Sambata lectia de pian a mers foarte bine, cele 2 saptamani de munca la piesa de jazz s-au facut simtite, si desi loc de imbunatatiri mai este, profesoara a fost foarte incantata de duetul nostru marsaluind cu sfintii (titlul piesei). Lectia de calarie a fost interesanta - deocamdata nu intru in amanunte, poate voi mai reveni.
Copilul se simte din ce in ce mai pe mosia lui la ferma si deja a ajuns la minunatii de genul:
Sta la computer si cauta (singur, de capul lui!) in google urmatoarea fraza: 'horses for sale'. Gaseste o ferma pe undeva prin New Mexico si isi alege calul (un Appaloosa relativ alb, este extrem de indragostit de J.J., unul din caii de la ferma, alb tot) si apoi ma cheama incantat. Eu raman perplexa - nu numai ca a cautat si a gasit fara sa i se explice nimic, dar copilul l-a si pus in 'cos' asa ca acum ma intampina de pe ecran o pagina de PayPal, in care gasesc nu un cal, ci 3 (nu e egoist, sa avem toti cate un cal) numai sa dai cu cartea de credit si sa-i platesti. Dupa ce-mi revin din perplexitate ii explic ca tocmai se pregatea sa cumpere 3 cai (ma rog, termenul corect ar fi acelasi cal de 3 ori) si el este multumit, asta si vroia omul, sa cumpere.
Incerc sa-l temperez cum ca nu putem sa cumparam caii fara sa avem unde-i tine. Se intoarce la computer si dupa ce mai cerceteaza el internetul un pic ma cheama sa-l lamuresc cu ceva - acum scrie un mail pentru un fermier, pune un fel de anunt 'William's horses for sale' si vrea sa stie in ce data cumparam ferma, ca sa stie ce scrie in anunt. Il intreb ce vrea sa faca cu caii de vinzare si imi explica doct (si un pic agasat, ca si cum ar explica unuia care nu prea are multa putere de intelegere) ca oamenii vin la ferma noastra si aduc cai de vinzare si noi ii vindem si cu banii ne cumparam caii nostri personali. Ma bucur ca cel putin o fiinta in familie pare sa aiba spirit antreprenorial in sange si ii promit ca atunci cand ne cumparam ferma o sa-i spun data exacta.
Dar am divagat - sambata, la ferma. Dupa lectie mai pierdem timpul prin ferma, si noi ne simtim cumva acasa. Plus ca Smartie (un labrador ciocolatiu) a facut pui nu de mult si acum sunt numai buni de smotocit. Asa ca toti ne distram cu catzelandrii cei pufosi. Au ajuns si prietenii nostri, intr-o mini-vizita la ferma, sa vada fetele caii; dupa cateva incercari nereusite reusim sa ne desprindem si sa purcedem catre casa. Unde avem casa plina - prieteni, familie, o galagie completa si rupta din cand in cand de taceri periculoase. Gasim copiii cand ascunsi in dushul din baia din basemenet, cand ascunsi intr-un dulap, cand mai stiu eu pe unde. Dar ca de obicei ei 3 se inteleg foarte bine, ceea ce ne ofera noua, parintilor, un timp de respiro si de conversatie. Initial ziua s-a dorit ca o surpriza pentru L., a fost ziua ei si am dorit sa o sarbatorim un pic mai special. Intre pian si cai am reusit sa arunc impreuna un tort de inghetata, cel pe care-l folosim la 'celebrations'. Si pentru prima oara de cand sunt in Canada am gasit intr-o duzina de oua nu unul, ci vreo 6 'gemene' (cu 2 galbenushuri). Asa ca deja cand l-am spart pe ultimul (pentru tort) am zis - ok, vom sarbatori amandoua fetele, tortul o cere. Zis si facut - si poate pentru ca nu am asteptat nimic de la zi in mod special, poate pentru ca a fost gandita ca fiind de 'dat', nu de 'primit' a devenit cu atat mai frumoasa, cu atat mai superba.
Am continuat spiritul de sarbatoare cu o zi de duminica foarte frumoasa, un pic rece, dar frumoasa. Am fost la un concurs de talere, la un club imposibil - mi-am adus aminte de primul concurs pe care l-am tras tot acolo si la cat de disperata eram de scorul meu. Cu tristete recunosc ca scorul duminica nu a fost mult diferit, dar atmosfera a fost placuta, plus ca am plecat de la club cu ceva mai multe cunostinte. Inca mai am de invatat tone in sportul acesta si atunci orice experienta se transforma intr-o ocazie de acumulare de noi cunostinte. Sau de fixare a cunostintelor mai vechi. Seara am stat la palavre cu prietenul nostru F., despre talere si nu numai.
Luni m-am trezit cu soarele nu numai la fereastra, dar cumva si in interior - extrem de bine dispusa, extrem de optimista. Cred ca este prima oara cand ma trezesc de ziua mea cu atata buna-dispozitie. Ca si sambata, am plecat de la ideea de a imparti cu restul omenirii aceasta zi frumoasa si cumva restul omenirii parca a impartit inapoi cu mine. Aveam programat sa ma intalnesc cu R. pentru lunch, prima oara cand am un lunch 'intre fete'. Nu cu ea, cu oricine (lunch-urile cu colegii de la servici nu se pun, bineinteles). A ales un restaurant de Sushi, in downtown Hamilton, si fiind luni, mult dupa ora in care oamenii 'normali' ies la masa, restaurantul e relativ gol si serviciul prompt. Ca in orice restaurant japonez esti lasat in pace sa te bucuri in voie de masa, de companie, de momentul de respiro pe care ti l-ai luat. Incercam diverse, reusim cu greu sa terminam tot (am comandat mai putin decat ne propusesem initial, aparent o idee stralucita) si palavragim (cu usurinta) constant. E ceva placut in acest chattering usor - despre familie, despre lucru, despre tot ce devine tangential cu subiectul. O prietenie la inceput de drum, incercam sa ne cunoastem mai bine si descoperim puncte comune.
Dupa-amiaza continua la fel de placut - cand ajungem inapoi acasa copilul a fost la cumparaturi cu tatal lui si am tone de flori, o masa aranjata impecabil si un balon urias. Nu poti sa nu zambesti la asemenea display de afectiune.
Si ca sa fie totul extrem de complet, una din iepele de la ferma, Cassie, a nascut o minune de calutz astazi (adica luni, 5 mai). Un calutz aproape auriu, cu o stelutza alba in frunte. Este frumos ca orice nou-nascut si ma uit cu drag la el, n-am mai vazut cal in virsta de o zi pana acum decat in filme. E ceva special in curiozitatea cu care te priveste, cu care iti da voie numai un pic sa-l mangai. E catifelat si pufos si imediat se ascunde in spatele mamicii.
E ceva cu totul si cu totul special in acest weekend plin de sarbatoriri, sarbatorite, flori, calutzi nou-nascuti si multa, multa dragoste si prietenie.
Happy Cinco de Mayo! Si se mai sarbatorea si la japonezi ceva, dar nu mai stiu ce... si nu gasesc acum, dar daca gasesc revin la anul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu