Insemnari caniculare

Se apropie din nou sfarsitul anului scolar si aglomeratia din programul nostru a devenit aproape imposibila.

Recitalul de pian a trecut cu bine - a reusit omuletzul sa-si depaseasca sfiala si tracul. Ca de obicei stie sa se auto-analizeze extrem de bine si mi-a spus chiar in dimineata recitalului ca el nu mai vrea la concert. Stupefactie maxima, pana atunci ma innebunise profund cu intrebarea 'cand e concertul?'.

- Dar de ce nu vrei?
- Nu vreau
- OK, asta am inteles, dar care e motivul?

Pauza de aproximativ 10-20 secunde. Se gandeste, analizeaza...

- Pentru ca ma sfiesc de persoane straine. ['I am shy of people I don't know' a fost expresia lui]

Pauza e la mine acum... trec in revista rapid toate cunostintele in materie si 'ding! ding!' imi vine o idee (ca de obicei, nu e originala, dar isi atinge scopul).

- Stii ce trebuie sa faci?
- Ce?
- Cand ajungi in sala si ti se face teama de straini, imagineaza-ti ca sunt ceva amuzant, care te face sa rizi... ce ar putea sa fie fetele lor?

Pauza; isi cauta prin dosarele mentale

- Masini ciocnite [smashed cars].
- OK... altceva?
- Baloane sparte [popped baloons]
- OK... altceva?
- Sapun varsat [spilled soap]

Incerc sa-mi dau seama daca ridicolul imaginilor este voit atat de distructiv, dar renunt. Copilul e la cateva ore de concert si masurile se cer extreme. Daca nu ranim pe nimeni orice se accepta.

Asa ca dupa-amiaza cand il anunta una din profesoarele de acolo se ridica de pe scaun (repetam ce trebuie sa-si imagineze) si pleaca cu aplomb. Se aseaza pe scaunel si... ia o pauza... nu stiu daca e de bine sau nu, mi se pare ca respira profund... si incepe sa cante. Nu-si ia ochii de pe clape (ca de obicei nu are carte, profesoara de pian e o rusoaica simpatica de traditie veche, in care piesa trebuie stiuta pe de rost) si cand termina face pauza, se ridica, si face plecaciunea (din aceeasi traditie veche). E mandru de el si pare si amuzat un pic de situatie.

- Mami, mami! Au fost masini ciocnite si baloane sparte si baloane de spaun care fac 'poc!' si sapun varsat! Si au fost amuzanti!

Banuiesc ca am trecut bine primul concert de sezon, urmeaza cele de dans!

Aglomeratia e majora si la scoala - fel de fel de evenimente, fel de fel de zile speciale si pline de haz. Isi petrece mai mult timp la scoala deja, unele evenimente sunt programate dupa-amiaza si n-are nici un sens sa ne plimbam pe drum de acasa la scoala, asa ca sta la scoala. A inceput din nou sa intrebe cand va fi 'full day' la scoala. Ma bucur ca mai are numai cateva zile de scoala, poate vacanta il mai relaxeaza de la ideea de full time.

Imi petrec timpul oarecum liber cautand idei speciale pentru cadouri pentru sfarsitul de an. Inca nu m-am prins ce primesc in general profesorii aici si inca mai am in fata imaginea serviciului de dulceata sau miere pe care la primit maica-mea acum multi ani. Banuiesc ca inca mai exista in scrinul maro din dormitor... Nu-mi imaginez ca a avut tupeul sa-l faca mai departe cadou!

Am revenit si la orele de calarie la ferma dupa o pauza de cateva saptamani. Calutzii, fie de caldura, fie ca ne simt ca nu mai stim ce sa facem cu ei - nu prea mai raspund la comenzi. Eu ma sfiesc sa-i cer lui JJ sa munceasca, noroc ca nu ma lasa antrenoarea si ma pune la treaba. Reusim sa-i intoarcem pe loc, chiar sa-i si alergam un pic. Nu stim cine e mai transpirat si obosit: noi sau caii. Eu as zice ca noi.

Pe copil, desi extrem de obosit, n-am reusit sa-l lasam acasa. Cand a auzit ca mergem la ferma si ca el trebuie sa se culce a inceput sa plinga cu niste lacrimi mari, de crocodil si cu suspinele de 'but, mommy' care se traduc in 'cata nedreptate pe lumea asta'. Asa ca l-am urcat in masina si ca sa ne demonstreze ca nu e obosit vorbeste non-stop tot drumul. In timpul orei sta sus, in sala din care se poate vedea arena si se pare ca-i muta urechile din loc sotului lui Heather (doamna care calareste impreuna cu noi). Iar odata ora terminata se urca in masina si incepe sa se prosteasca - are el un mod de a se preface ca e bebelush si nu mai stie sa vorbeasca, face numai 'waaa! waaaa!'. Initial ma irita situatia, dar pana sa apuc sa ma enervez imi dau seama ca, de fapt, omuletzul - constient sau nu - intra in modul de auto-conservare. Este atat de obosit incat creierul lui nu mai functioneaza la capacitatea lui normala si atunci intra intr-un fel de frina de motor automata. Ma intreb daca actiunea e constienta, daca este atunci copilul e o minune naturala. Si subconstient daca e, efectul e absolut superb - a reusit printr-o metoda super-simpla sa dea lumii inconjuratoare de inteles ca este intr-o stare profund copilareasca, sa nu i se ceara prea multe. Ca sa puna 'capac' imi declara o iubire vesnica cu un patos admirabil. Ma pufneste risul si parca nu mai sunt nici atat de obosita :)

Ajunsi acasa adoarme rapid si eu ma intorc la Valsul meu (ma rog, al lui Tchaikovsky) si incerc sa-i dau de capat. Merge greutz - stiu melodia (din baletul Frumoasa Adormita), dar asta numai adauga la frustrarea de a nu putea trece cu bine de masura 12. Ma intreb daca are vreun scop aceasta chinuiala si-mi dau seama ca frustrarea e majora. Scopul e sa ne bucuram de pian, asa ca arunc frustrarea pe geam si reiau melodia din mijloc, poate va functiona mai bine asa... Se pare ca da, deoarece a doua zi merge un picutz mai bine. Acum trecem la pasul urmator - in care se adauga si acompaniamentul de pe CD. Dar mai avem ceva timp pana sambata, voi fi OK.

Ascult ciripiturile puilor de robin (3 la numar) si ai turturelelor (numai 2) si ma amuz profund de disproportia dintre cap, corp si cioc (deschis la maxim de te intrebi daca nu-si rup maxilarele). Puii de robin sunt mai mici si mai galagiosi. Turturelele - mai marishoare, dar foarte linistite - e drept ca mama sta cu ei mai tot timpul in cuib, vine taticul des cu mancare. Daca as fi mai tinara m-as reprofila pe studiul obiceiurilor de cuib la pasarile migratoare. Dar cum nu sunt studiul ramane pur amator si, probabil, mai amuzant.

Vara se pare ca s-a instalat - a adus cu ea o serie de furtuni demne de picturi si filme dramatice, si o canicula pe masura. Ne-am inegrit cu totii in numai 3 zile de zici ca suntem cel putin pui de tigani. Am reusit sa plantez si gradina aproape de ce-mi doream. Crinii sunt in continuare hrana preferata a iepurasilor, asa ca am renuntat sa-i hranesc cu crini imperiali, va trebui sa ma multumesc cu cei galbeni, micuti (aici se numesc crini de zi, numai ei stiu de ce: daylily). Garofitele si bujorii sunt multumiti si cresc frumos, clematitele si-au desfacut brusc florile, toate odata, si anul acesta am adaugat niste zorele. Trandafirul e si el plin de boboci si in cateva zile isi va deschide si el prima serie de flori. Sper sa se prinda si liliacul cel mov, am primit niste flori de liliac si a mirosit toata casa absolut superb cam o saptamana.

Si desi inca nu am construit bolta, vita de vie e profund nepasatoare si este plina pana la refuz de struguri. Daca nu ne-o mananca pasarile de tot, recolta de anul acesta va fi suficienta si de un pic de must.

E ceva reconfortant in modul in care a inflorit / imbobocit casutza noastra.
Parca se simte ca un 'acasa' mai profund decat inainte... cand vezi florile si pasarile adunate toate si aducand culoare si sunet in gradina totul pare mai roz (ajuta si faptul ca majoritatea florilor sunt roz!)... dar s-a lasat noaptea...

Noapte buna tuturor!