Am plecat duminica cu intarzierea noastra caracteristica. Semi-obositi, dar cu acea curiozitate de inceput de drum.
Parasim Ontario pe la Fort Erie / Buffalo - din cele 3 iesiri pe care le-am folosit in ultimul an aceasta este cea mai stearsa. Nelipsitul pod este la datorie, dar zona de granitza nu este cu nimic spectaculoasa, o zona industriala terna si fara nici un haz. Drumul prin NY nu este nici el deosebit, il petrecem jucand diverse joculetze - de genul: din ce stat sunt masinile care trec (vijelios) pe langa noi?
Ne oprim la un rest area pe margine autostrazii si admiram masini si camioane dintr-un punct inedit. Cum zona cu ceva de mancare este, de fapt, pe partea cealalta a autostrazii, ce s-au gandit ei americanii? Ce sa facem 2 restaurante - iesim mai ieftin cu o pasarela peste autostrada. Zis si facut (e clar ca au o problema cu suspendarile, trebuie sa suspende ei ceva, daca nu au ape peste care sa treaca poduri atunci se amuza cu pasarele peste autostrazi) - asa ca ne oprim pret de cateva momente sa urmarim camioanele trecand in viteza pe 'sub' noi. Soferii sunt haiosi si vazand un copil isi suna claxoanele spre incantarea lui Philip.
Dupa ce ne hranim si pe noi si pescarusii din parcare ne continuam drumul pe margine lacului Erie. Descopar cu surpriza (geografia este, inca, punctul meu slab; am inceput acum sa ma mai lamuresc, dar mai e mult) - ca am trecut din New York in Pennsylvania. Imi dau seama ca trebuie sa fie unul din statele cele mai intinse, deoarece eu il stiam mult mai la sud si mult mai la est. Pe partea dreapta apare din cand in cand Lacul Erie, intr-un apus superb. Culorile sunt fascinante si lumina se filtreaza feeric printre arbustii de pe marginea drumului. Zona crepusculara isi face simtita aparitia - e ceva deosebit in aceasta lumina in inserare, mai ales cand esti in masina.
Se intuneca si noi mai avem o bucata serioasa de drum. Am intrat intre timp in Ohio si, dupa ce studiez bine unul din pliantele in care se povestesc diverse despre stat imi dau seama ca au dreptate sa se mandreasca cu dealurile lor - drumul urca si coboara in niste pante superbe. Superbe pentru mine, calatorul oarecum fara griji. Conducatorul caruia nu-i mai trage truck-ul mai mult de 50mph la deal nu le gaseste la fel de amuzante. Ca sa nu ni se para drumul plat si fad, descoperim undeva in fata noastra o furtuna. Probabil ca si cu ploaie, dar noi observam cerul innorat si care se lumineaza feeric la fiecare 10 secunde. La un moment dat ne dam seama ca, total contrar impresiei noastre initiale, ne apropiem de furtuna sau, mai bine zis, furtuna de noi. Atmosfera devine din ce in ce mai psihedelica - si cum in dreapta avem acum camp deschis cu cate un pom ici si colo, putem testa pe viu fenomene optice interesante, precum blitzul si negativul. Copilul ne explica matur ca daca ne trazneste fulgerul o sa murim (este inca fascinat de fenomenul viata-moarte). Gasim ca este momentul sa minimizam traumele (se mira ca nu i-a fost frica de furtuna cand era mic) si tinem o lectura de 'fizica fulgerului pentru copiii de 5 ani'. Pare multumit cand afla ca in masina suntem safe (pentru ca interiorul este 'fuzzy' dupa cum ne explica tot el), si apoi isi aduce aminte de regula #1 a furtunii in natura - nu stam sub pomi inalti sau in apropiere de stalpi (deorece, asa cum s-a vazut mai sus, o sa 'murim'). Intr-un final adoarme obosit de atata stiinta. Tocmai cand noi am ajuns in exact mijlocul furtunii. Deja nu mai stim care este inceputul si care sfarsitul unui fulger, este o luminatie feerica, desi putin infricosatoare. Si ca sa nu ne plictisim deloc - se rup si norii deasupra noastra cu o determinare demna de cauze mai nobile. Curge apa din cer in valuri-valuri, ocazie cu care ajungem la fantastica viteza de 20mph.
Trecem cu bine de furtuna si ne aflam chiar la rascrucea de drumuri care ar trebui sa ne duca la camping. Cum este miezul noptii si e intuneric bine nu reusim sa deslusim intrarea, asa ca ne oprim la benzinarie si incerc sa aflu de la o tantica pe unde ar fi intrarea in camping. Prima 'intalnire' cu accentul de Ohio e cel putin interesanta. Reusesc cu greu sa ma prind ce-mi povesteste si am dubii serioase ca se afla ceva acolo unde spune ea. Dar cum ea e rezident si eu un vizitator bezmetic in miez de noapte o luam pe unde spune ea. Abia dimineata va fi un pic mai clar cum se intra si iese din camping - acum bijbiim pe un drum lat exact cat trailer-ul nostru in speranta ca drumul va duce undeva, deoarece loc de intors nu exista. Dupa multe intortochieli si miscari la pas reusim sa ajungem la biroul de primiri - care este, in mod absolut normal, inchis. Trezim pe cineva la un telefon - managerul de grand, care ne arata care ne este locshorul de popas pentru urmatoarea saptamana.
Dupa deja binecunsocutele - mai in fata, mai la dreapta etc. - parcam cu bine, apoi depachetam minimul necesar si ne aruncam la somn.
Marengo, OH - bine te-am gasit!
Drumul de acasa la Cardinal Camping Centre
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu