Prima zi de camping este, de obicei, o zi relativ pierduta. Pana invatam zona si de unde sa ne luam cele necesare de obicei dureaza. Asa ca vom petrece cateva ore de shopping intr-un oras suburban in America. Metropola este Columbus, OH - si intr-unul din oraselele satelit intram din greseala, in cautarea unul super-market cu ceva de mancare. Pana atunci drumurile serpuisera feeric pe langa lacuri si ape, in delushoare si vai line. Dar ne descoperim brusc intr-o alta lume, parca am fi intr-unul din cartierele nou-contruite in Burlington. De unde pana acum admirasem casele aruncate in mijlocul a acrii intregi de pasune (pline cu - ati ghicit! - cai), descoperim ca nici macar faptul ca au atata intindere nu-i impiedica pe americani sa se inghesuiasca in aceleasi cartiere in care se inghesuie si canadienii. Suntem un pic nedumeriti - dar admiram grija cu care au lasat 2 silozuri in mijlocul super-marketului. Da un aer rural aglomerarii urbane si ne lasa pe noi mirati de imaginatia designer-ului.
Incarcati cu toate cele necesare traiului pentru cel putin cateva zile revenim la baza si incepem sa punem ceva ordine in dezordinea caracteristica familiei noastre.
Ziua a trecut pe nesimtite si vremea tine deocamdata cu noi - a fost innorat, pe alocuri chiar recishor, un pic de vint; dar nici un strop de ploaie. Sperm ca toata ploaia sa fi fost cea de duminica si sa fi trecut in alte parti. Aflam cand vorbim acasa ca a trecut, intr-adevar, in Canada.
Marti incepem sa descoperim imprejurimile - lacushorul unde copilul prinde un peste de 3 ori mai mare decat al tatalui (care tata cica-l invata cum sa pescuiasca!), piscina care este mult prea rece pentru noi (ne-am invatat cu binele si cu cele 88 Farenheit de la piscina noastra de cartier), si sirul de traps lung cat o zi de post. Copilul este multumit ca poate pescui si se poate juca in voie afara; noi suntem multumiti ca vremea este buna; Cora este multumita ca este cu noi. Rezultatul este, deocamdata, pozitiv.
Incercam sa ne pre-squad pentru restul de concurs - ne aflam la Ohio State Shoot, care va tine toata saptamana. Pre-squading-ul este simplu, dar pentru anumite probe imi gasesc cu greu loc dimineata sau mai devreme. Pana la urma am reusit sa ne hotarim fiecare, dam cu card-ul prin vreo 3 locuri, apasam pe ecrane sensitive si avem in mana fiecare cate o hirtiutza pe care ne e scris programul urmatoarelor zile.
Desi nu are mai multe banks decat Mason-ul, Cardinal Centre este mult mai intins. Vom afla in zilele urmatoare ca proprietarul (da, este un singur om care are aceasta intindere!) a cumparat si fermele de langa ultimele trapuri, in total sunt aproximativ 16 hectare de intindere, toate in posesia lui Jack Fishburn. Care incearca sa re-aduca Grand-ul American inapoi in Ohio.
Un pic de istorie in trapul nord-american:
Grand-ul American este Campionatul National American - cea mai mare competitie posibila. Vreme de 100 de ani (pana acum 3 ani) s-a tinut in Vandalia, Ohio. Dar pamanutul pe care era construit clubul era in lease de la aeroportul din Vandalia, pentru 100 de ani. Cand a expirat lease-ul (un fel de contract de inchiriere pe termen lung), aeroportul n-a mai vrut sa il prelungeasca, deoarece aveau nevoie sa extinda aeroportul. Drept pentru care mai mult cluburi din tara au incercat sa obtina ele dreptul de a gazdui Grand-ul American. Care competitie este, in mod evident, o sursa imensa de profit (istoric sunt sute de mii de spectatori si zeci de mii de competitori prezenti, in fiecare an). A castigat un club din Sparta, Illinois si de atunci (3 ani) este o mare zizanie intre trap-shooteri - cei care mergeau la Vandalia nu pun piciorul in Sparta si cei din Sparta nu pun piciorul in Ohio.
Paranteza de istorie s-a incheiat, revenim la prezent, in Cardinal Centre. Proprietarul, cum ziceam, a cumparat teren cu nemiluita si se pare ca in anii urmatori va mai pune 64 case de trap, facandu-l, astfel, cel mai mare si mai tare club din State, cu ideea ca in 5 ani (cand expira lease-ul in Sparta, IL!!) Grand-ul American se va intoarce aici. Noua, canadienilor la 'numai' 7 ore departare ne convine de minune acest aranjament, e mai simplu sa ajungi in Marengo, Ohio (cam 600km de casa) decat in Sparta, Illinois (aflata la 700km de Marengo in directie opusa Canadei).
Oamenii nu sunt la fel de prietenosi ca cei din Mason. Se poate sa fie din cauza de multime, sunt mult mai multi sportivi aici. Organizarea este excelenta si, pentru noi, cei cu legile ciudate, exista un alt avantaj - cat vezi cu ochii sunt sute de metri de vendori: cu 'puci', cu amunitie, cu tricouri si sepci, cu ochelari, cu ce vrei si ce nu vrei. Ii amuz pe unii cand ma mir profund de numarul de arme pe care le au - ma intreaba de unde sunt si se lamuresc de ce sunt atat de fascinata cand se lamuresc ca venim de la Canada, tara cu legi mult mai restrictive decat America.
Ce mai, o minune - bani sa ai, ca exista pe ce sa-i cheltui.
Tragem - in unele zile mai bine, in altele mai putin bine. Important este ca avem fun, vreme buna, si un concurs atat de important ca sa-l folosim pe post de practica pentru Nationalele Canadei care se vor tine saptamana viitoare la clubul de acasa. Ca sa top frumos una din zile, reusesc un absolut miraculos 97 in handicap - ceea ce imi aduce 2 'premii' - am castigat High Lady Non-resident (care este, de fapt, in cazul acesta chiar High Lady over-all) si din cauza scorului am avansat un yard in handicap. Asa ca sunt foarte multumita de mine, dar energiile au fost folosite in handicap, deoarece a doua zi nu se mai leaga talerele deloc. Dar dupa un scurt bosumflat (Florin zice sa nu mai cirii atat si el are, in felul lui, dreptate; dar si eu am in felul meu: cum sa trag intr-o zi un scor si a doua zi sa trag cu 11 talere mai putin?? aproape 4 pe trap... e demoralizant, orice ar zice antrenorul - care are viata grea pentru cateva ore, deoarece se enerveaza ca m-am suparat :)) revenim in campionat cu noi resurse (de unde, nu se stie) si cu si mai mult fun. Florin castiga clasa la Duble si un frumos High All Around pentru cele 400 de talere din campionatul propriu-zis (adica cel mai mare scor adunat pentru toate cele 3 probe). Se cunoaste ca acum vede talerele - in sfarsit am intalnit un optometrist care stie despre ce se vorbeste. Este si el talerist si intelege care este 'problema' celor care au nevoie de un pic de ochelari sau un pic mai mult :) Mai mult - omul este ultra-rapid si am comandat ochelarii miercuri si joi i-am si avut!
Asa ca acum suntem multumiti de prestanta in competitie, copilul este multumit ca a avut o mica vacanta si s-a intalnit din nou cu Sebian, prietenul din Michigan - castigati cu totii din aceasta noua aventura.
Este momentul sa revenim acasa - miercuri incep Campionatele Nationale ale Canadei si anul acesta se tin chiar la clubul nostru. Suntem curiosi cum vor decurge cele 4 zile de concurs si suntem siguri ca vom intalni prieteni vechi si vom lega prietenii noi.
Speram sa revenim in Marengo catre sfarsitul verii, pana atunci se pare ca vor da in folosinta si niste trapuri pentru International (proba care se foloseste la Olimpiade) si amandoi suntem nerabdatori sa incercam.
Goodbye Marengo! See you next time!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu