Ana Blandiana

Am primit un pachet din Romania si printre diverse am gasit cateva foi vechi de peste 20 de ani. Sunt scrise de mine, de mana, vestitele poezii ale Anei Blandiana.

Le-am recitit si m-am infiorat... nu-mi aduc aminte atunci cat mi-au spus cuvintele ei. Dar acum imi dau seama cat adevar zace in poeziile ei si cat curaj a avut sa publice asa ceva. (Poate nu e o coincidenta ca tot astazi am desfasurat amintiri din era comunista cu un prieten Ucrainean - e nascut aici, dar este crescut sa inteleaga acel moment intunecat in istorie.)

Si pentru ca sunt obosita si nu-mi adun gandurile prea coerent acum, redau aici (banuiesc ca nu exista o problema de copyright!) poemele Blandiene.


ANTOLOGICA

Amfiteatru, Nr. 12 - Decembrie 1984

Cruciada Copiilor

Un intreg popor,
Nenascut inca,
Dar condamnat la nastere,
Incolonat dinainte de nastere,
Foetus langa foetus.
Un intreg popor
Care n-aude, nu crede, nu intelege,
Dar inainteaza
Prin trupuri zvarcolite de femei,
Prin sange de mame
Neintrebate.

****************************************

Totul

frunze, cuvinte, lacrimi,
cutii de conserve, pisici,
tramvaie cateodata, cozi la faina,
gargarite, sticle goale, discursuri,
imagini lungite de televizor,
gandaci de colorado, benzina,
stegulete, cupa campionilor europeni,
masini cu butelii, portrete cunoscute,
mere refuzate la export,
ziare, franzele,
ulei in amestec, garoafe,
intampinari la aeroport, cico, batoane,
Salam Bucuresti, iaurt dietetic,
tiganci cu Kenturi, oua de Crevedia,
zvonuri,
serialul de sambata,
cafea cu inlocuitori,
lupta popoarelor pentru pace, coruri,
productia la hectar,
Gerovitalul, baietii de pe Calea Victoriei,
Cantarea Romaniei, adidasi,
compot bulgaresc, bancuri, peste oceanic,
totul.

****************************************

Delimitari

Noi, plantele,
Nu suntem ferite nici de boli,
Nici de nebunie
(N-ati vazut niciodata o planta
Pierzandu-si mintile
Si reintrand cu mugurii in pamant?),
Nici de foame,
Nici de spaima,
Nici de inchisori,
(N-ati vazut niciodata o tulpina
Galbuie, agatata de gratii?);
Singurul lucru de care suntem ferite
(Sau poate private)
E fuga.

****************************************

Eu cred


Eu cred ca suntem un popor vegetal,
De unde altfel linistea
In care asteptam desfrunzirea?
De unde curajul
De a ne lasa pe toboganul somnului
Pana aproape de moarte
Cu siguranta
Ca vom mai fi in stare sa ne nastem
Din nou?
Eu cred ca suntem un popor vegetal -
Cine-a vazut vreodata
Un copac revoltandu-se?


Ana Blandiana