Reveniti acasa din haladuirile noastre nord-americane avem mai multe surprize.
In primul rand ne dam seama ce mult inseamna o saptamana la capitolul buruieni - ploile care au batut Ontario cat am lipsit au ajutat si iarba, dar si trifoiul, asa ca am ceva de treaba in rasadurile de flori. Ies in curte si ma minunez de cum au inflorit toate florile - e o feerie de culori si probabil ca si de mirosuri, dar alergiile inca ma doboara si nu am nici un fel de simt al mirosului. Asa ca ma delectez cu culorile. Anul acesta aproape am reusit sa ajung la combinatia de flori dorita - ma amuz cateodata ce impresii puternice au amintirile din copilarie pentru mine. Gradina perfecta este o combinatie intre gradina bunicului si gradina lui tanti Geta. De-asta ma caznesc profund cu crinii si lacramioarele (din gradina bunicului) si cu garofitele si bujorii (de la tanti Geta). Peste toate se adauga si zorelele - imi aduc aminte cum cresteau pe garduri frumos colorate. Si in primavara am reusit sa plantez doua zorele - una roz si una mai albastrie. S-au catarat vioaie pe gard si in fiecare dimineata ne intampina cu o intreaga armata de flori superbe. Mai ramane sa gasesc un loc pentru capsuni si zmeura :) Ca vita - numai bolta trebuie sa o construim, este incarcata de struguri!
Chiar inainte de plecarea in Ohio am asistat la zborurile tematoare ale puilor de turturele si robin. Cum era a treia serie pentru turturele (si inca nu cunoastem obiceiurile la robin) nici nu ne-am mai facut iluzii ca vom mai gasi cuiburile ocupate in restul de vara. Dar, surpriza! Marti dimineata iesim in curte si ambele mamici sunt cuminti in cuib: si porumbitza si mamica-robin. Ne bucuram ca le place mult la noi si le admiram de fiecare data cand trecem pe langa ele. E ceva linistitor sa le stii sub streasina casei - una in fata, una in spate. Stau cuminti, ne urmaresc si ele, probabil nelinistite, cine stie? Robin-ul s-a mai obisnuit cu noi, nu mai pare atat de disperata de fiecare data cand aparem in gradina. Porumbita a ajuns la intelegeri deosebite cu Philip - sau invers, el cu ea. Cateodata, apare taticul prin imprejurimi si o cheama 'u-hu-huuu'; din gradina ii raspunde nu mamica porumbitza, ci chiar Philip - se converseaza de fiecare data pret de un minut, poate mai mult. Philip incantat ca turturelul ii raspunde, noi amuzati de aceasta conversatie intre omuletz si pasare - oare chiar intelege turtureaua ce ii canta copilul serios?
Asteptam acum cu nerabdare sa vedem seria noua de puiandri. Si speram ca vor reveni la anul... noi ii vom astepta cu drag.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu