Stam si ne uitam tulburati la deschiderea Olimpica - ma asteptam la grandoare, perfectiune si precizie, dar mi-a depasit un pic asteptarile. Si fiecare miscare perfecta a celor 2,000 de tobosari ma duce cu gandul la ce ar putea face o asemenea natie daca si-ar pune mintea. Si e destul de infricosatoare ideea ca sunt comunisti... ca sa nu uitam acest detaliu, mai apare si profund ne-sportivul atac al Rusiei asupra Georgiei. Si ne dam seama ca acest mic 'detaliu' (Rusii si Georgienii) va trece mult mai neobservat decat in mod normal, tocmai din cauza Olimpiadei. Si ne intrebam daca Putin vorbea cu generalii lui la telefon in timpul deschiderii... probabil...
Urmarim cat putem din probe (din ce se da la televizor, bineinteles) si rar mai prindem si cate un roman, mai ales atunci cand castiga - cum ar fi la gimnastica sau maratonul - altfel, urmarim probe ciudate cum ar fi softball si trampolina. Cand ne saturam de sporturile ciudate, trecem pe NBC, unde dau si normalitati - gramada de gimnastica, inot si atletism. Urmarim cu dezamagire dragele de sportive si ne inchipuim cata dezamagire poate sa incapa in inima unui copilas de 19 ani care pierde locul 1 din cauza unor tehnicalitati ciudate... sau cine o fi fost de vina in alegerea celei de-a doua sarituri a lui Dragomir. Sa ai, practic, medalia in mana si sa alegi o saritura super-grea... care daca iese, e perfect, dar daca nu - nici macar nu mai esti pe podium... suna a antrenor de la Dinamo sau Steaua. Nu stim daca, nemaiurmarind noi de mult gimnastica, ni se pare numai extrem de imposibila sau este ceva in echipamentul chinezesc. Incetul cu incetul ne dam seama ca se intampla ceva si cu echipamentul, nu e numai impresia noastra. Si cu cat urmarim mai mult cu atat devine clar ca daca vrei sa indrumi un copil in sporturi e bine sa-l indrumi catre cele in care punctajul nu e subiectiv, sau cel putin nu 100%. Nu ma refer aici la a crea urmatorul Olimpian, ci la sportivii obisnuiti - ca se refera la medalia olimpica sau la podiumul local, frustrarea este aceeasi atunci cand arbitrii nu sunt corecti.
Avem ocazia sa urmarim si aproximativ 20 de secunde de trap - o arata pe Susan Natras cum a pierdut in a treia runda, abismal. Si apoi idiotul de reporter o mai si intreaba cum se simte - cum poate sa se simta biata femeie, la 57 de ani, in ultima ei Olimpiada? E sincera si, cu glasul inecat in lacrimi ii spune 'abia ma abtin sa nu pling'. Si e induiosator - e a 6-a Olimpiada in care participa si avea sanse si acum sa ajunga in finala. Apropos de reporteri si reportaje - nu pot sa-mi dau seama daca este din cauza ca acum suntem mai aproape de ideea de competitie si stare mentala pentru competitii, dar aproape fara exceptie toti sunt negativisti. Urmaresti linistit sraiturile si in loc sa povesteasca de ce a facut fatuca bine pana acum ne spune tot ce a facut rau si cum nu a reusit inca saritura pe care urmeaza s-o execute... si ce face biata copila? aterizeaza in fund...
Copilul urmareste cu atentie inotatorii si spre profunda lui dezamagire nu castiga nici un Canadian. Ma intreaba de ce si nu prea stiu ce sa-i spun - ca fondurile sunt inexistente la noi? ca e greu sa castigi - e cateodata mai important ca ai ajuns pana acolo? Rezolva el dilema scurt: "Mommy, when I grow up, I will go to the Olympics and I will win a medal for Canada" Sunt profund atinsa de acest gand patriotic al copilului si-l intreb in ce disciplina. "Well, swimming, of course!" Of course, cred ca acum il crestem pe viitorul Michael Phelps!
Am scapat cateva din probele lui Phelps, dar sunt lipita de ecran pentru ultimele, iar la ultima nici nu mai respir pentru ultimele secunde... pare ca a pierdut cursa, dar sper ca nu - 'urletul' victorios al lui va fi afisat la infinit in urmatoarele zile. Un sentiment special sa fi trait un moment istoric, placut de data aceasta. Si nici macar nu pot sa imi imaginez ce sentimente va fi trait el!
Ma bucur ca incep si Canadienii sa castige medalii, era deprimant sa fim singura tara civilizata fara nici o medalie. Si ne imaginam ca vom fi si noi capabili (financiar, in primul rind) sa ajungem sa competitionam acolo. E un vis frumos si nu extrem de imposibil (desi aproape).
Parasim Olimpiada pentru un nou concurs - revenim la Cardinal Centre, in Ohio.
La o buna re-auzire din Ohio!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu