Maestrul

 
Stefan Iordache [3 Februarie 1941 - 14 Septembrie 2008]

Avem cu totii o dragoste speciala pentru o persoana faimoasa - pentru noi, cei nascuti intr-o tara mai veche si mai invechita (cel putin cand ne-am nascut), admiratia nu este de tip tabloidian, ci direct proportionala cu talentul artistului.

Am crescut intr-o perioada in care arta era folosita in fel si chip, in care artistii se separau relativ usor dupa rolurile in care jucau. Am avut privilegiul de a creste cu Maestri adevarati ai Teatrului romanesc. Si printre ei, unul din cei mai dragi mie - Stefan Iordache, Maestrul. Imi aduc aminte de rolurile serioase, dar imi aduc aminte si zambetele pe care ni le-a adus cu usurinta pe fete.

N-am avut ocazia sa-l vad pe scena, dar citesc acum ca a primit premiul ACIN pentru rolul principal din Barrymore. Si imi aduc aminte cu o dragoste la fel de mare de un alt actor pe care l-am urmarit interpretand Barrymore pe scena: Christopher Plummer. Si pot sa mi-l imaginez si pe Stefan Iordache in rol, e un rol superb, in care actorul va fi pus, ca de fiecare data, tot sufletul lui.

Urmaresc clipuri pe YouTube si-mi aduc aminte cu dragoste de el. Imi imaginez ca nu toate piesele de teatru au fost filmate si din pacate vor fi fost nespus de multe roluri in care nu voi mai avea ocazia sa-l revad. Disparitia lui este, asa cum spune Maia Morgenstern, ireparabila, irecuperabila. Se vor naste alti actori talentati, dar nu se va mai naste un alt Stefan Iordache. Sunt un pic melancolica - mai mult din cauza ca n-am fructificat toate sansele pe care le-am avut de a il aplauda in direct, pe scena. Am pierdut o ocazie unica si acum imi raman numai filmele lui.

Nu l-am cunoscut personal, dar mi-a inspirat intotdeauna o incredere si un respect deosebit. Mi s-a parut omul care n-ar fi facut pacte cu demonii conducatori si prefer sa mi-l aduc aminte exact asa: ca pe un actor vertical. Ma uit la clipurile 'In-Memoriam' si parca in poze imi place mai mult in ultimii ani, actorul matur. Si ma infiorez profund la ultimele secvente - la iesirea din capela, cand multimea de afara aplauda, aplauda, aplauda... Un omagiu extraordinar pentru un om extraordinar.

Maestre Stefan Iordache, iti multumim din suflet pentru ca ai existat si pentru ca ne-ai iubit atat de mult incat sa ni te daruiesti noua total. Acolo, Sus, Teatrul s-a implinit cu un talent nepretuit. Aici, jos, ne vom aminti intotdeaua cu dragoste de rolurile imense pe care ni le-ai facut cadou.

Multumim!