Apropierea Craciunului ma impinge, ca de obicei, catre indelungate discutii personale si interioare. Incep sa-mi pun aceleasi intrebari - care toate se rezuma la variatii pe tema 'fac suficient?'. Si intrebarea nu e cantitativa, e pur calitativa; suficienta se refera mai degraba la sinceritatea motivatiilor din spatele actiunilor pre-Native.
Imi aduc aminte cum in epoca gri-cenusie a comunismului stateam la lumini chioare adunati in bucataria stramta si produceam diverse, mai ales felicitarile, deoarece cele din comert erau dincolo de oribil. Imi aduc aminte de fetele de Mos Craciun bucalati, cu barba ca neaua; sau de fetitza in costum popular (colindatoarea singuratica); sau de pomii verzi impodobiti cu fel de fel de globuletze si plini de cadouri. Imi aduc aminte cum taiam parca la nesfarsit carnea si legumele pentru salata de boef; sau cum nu ne iesea cozonacul neam si primeam intotdeauna de la Geta unul pufos si atat de gustos ca nici nu mai avea sens sa te agiti sa faci si tu unul. Imi aduc aminte cum taiau vecinii porcul in batatura blocului si cum apareau intotdeauna niste carnati proaspeti pe masa noastra de Sarbatoare.
Din cauza regimului profund idiotic Sarbatorile (oricare vor fi fost ele) pareau a avea 2 ingrediente esentiale: curatenia luna si masa cat-de-cat imbelsugata. Pastele mai adauga si mersul la Inviere, dar, trebuie sa fiu sincera, pentru mine era mai mult prilej de a fi cu prietenii - desi ascultam cuminte mare parte din slujba. Craciunul, insa, parca avea legaturi putine Dumnezeirea - in afara colindelor care povesteau cum s-a nascut Iisus. Dar poate ca ele, colindele, erau legatura suficienta, cine stie?
Transpusi in societatea canadiana (ma feresc s-o apropii de cea americana, in anumite puncte esentiale cele 2 societati sunt profund diferite; sau cel putin perceptia mea) am incercat sa ne cream traditii, ceva care sa ne tina aproape de spiritul Sarbatorii si sa ne defineasca oarecum. E un iz de grandomanie la baza, bineinteles - sa fim 'unici', 'altfel', 'speciali'. Dar e si o dorinta de apartenenta - sa ne pastram in grupul celor care trag din esenta Sarbatorii altceva decat comercializarea fiecarei ocazii. Sau poate de ne-apartenenta - la grupul celor care fac din Boxing Day si Black Friday 2 zile care pe mine ma inspaimanta mai mult decat Haloween-ul!
Inca nu sunt sigura ca am gasit acel 'ceva' de care vorbeam deunazi, stampila familiei, traditia care sa poata fi impachetata in aurul sentimental si transmisa generatiilor urmatoare. Poate ca e mai importanta cautarea ideii decat ideea in sine, cine stie? Sau poate ca ma asteapta linistita sa o descopar prin cine stie ce ungher prafuit al sufletului.
Important este ca suntem sanatosi si inca mai avem energii creatoare. Philip lalaie vesel frinturi de colinde prin casa si-i explica doct lui Florin (out of the blue) ca Iosif a fost tamplar si ca si Iisus a fost tamplar, ca tatal lui. Vorba unei doamne de la concertul de sambata - 'macar stii ca a fost atent la explicatii'.
Scoala, gazda, din patutz si ne da un colacutz!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu