Ardeleanca nu sunt, dar ce mai conteaza ce suntem, se potriveste mai bine cu titlul.
In Toronto (si in restul Canadei) se tin de 2 ori pe an niste festivaluri (ca nu stiu cum sa traduc 'show' in contextul dat) de arta. La 'Exhibition Place' (un fel de Tibco canadian), pe malul lacului, in niste intinderi imense se aduna miriade de artisti si artizani si isi expun (bineinteles catre vinzare) arta si produsele. Parca nici nu-ti vine sa le zici produse, deoarece chiar si cand e vorba de mancare sunt, intr-adevar, mai mult arta.
Auzisem de acest festival de multi ani, dar cumva nu reuseam sa ajung nicicum. Anul acesta - mai cu timpul gramada pe care il am, mai cu momentul l-am privit ca pe o necesitate si asa m-am aburcat joi de dimineata in trenul de Toronto. Plecasem cu energii creatoare, dar m-am trezit in holul imens asteptand aproape o ora ca sa se deschida (programul in zilele de lucru este de la 11 la 11). Asa ca m-am asezat in geam, cu spatele la soare, incalzindu-mi linistit oasele si ascultand la palavrageala continua a celorlalte fiinte asteptatoare, in timp ce mai crosetam ceva floricele - fata cuminte, imi luasem de lucru pentru cele 2 ore de Go.
La ora 11 fix usile s-au deschis si multimea adunata s-a pravalit inauntru. Inchipuitiva 26 de rinduri cu exponate si pe o parte si pe alta (cam la 50 de artisti diferiti pe fiecare rind) - eu am inceput de la sfarsitul alfabetului si cand am ajuns la litera V deja obosisem din toate punctele de vedere. Asa ca am realizat ca imi trebuie o versiune mai comprimata a traversarii, ca sa pot sa admir in voie totul. Exista de toate: lumanari, ceramica, lemn, bijuterii - mai fine si mai nefine, jucarii, tricotaje si cate si mai cate. Pentru mine era un loc de inspiratie si de delectare a ochilor. Bineinteles ca am sfarsit prin a cumpara cateva prostiutze (efectiv prostiute) si a fi rupta de picioare. Mi-am dat seama ca se poare, practic, imagina orice si vinde orice. Cumparatori vor exista intotdeauna. Deoarece gusturile si culturile sunt atat de diferite.
Majoritatea 'produselor' erau relativ obisnuite - extrem de multe decoratii pentru pom, din absolut orice material inchipuit. Tablouri - din orice material inchipuit. Jucarii - la fel... Am intalnit si cateva idei originale - puzzles din lemn, pe nivele diferite (nu stiu cum sa explic, ceva inimaginalbil), niste lampi de ulei facute din... oua de rata! [am intrebat fel si fel de detalii si mi s-a raspuns], fel si fel de decoratii pentru casa din materiale cat mai ciudate (lemn, ceramica, sticla, metal), niste tablouri facute din fel de fel de lanuri si fire, niste castroane facute din... hartie (da, ati citit bine) si cate si mai cate.
Mi-a ramas sufletul la niste sticlarii deosebite, la niste decoratii superbe pentru pom, si la niste tablouri splendide. Mi-au ramas ochii la aproape toate exponatele. Au fost putine care sa ma lase fie indiferenta (nefiind nimic deosebit nici in material, nici in compozitie, nici in idee, nici macar in culoare), fie sa imi displaca profund (vreo 2-3 artisti cu monstri si alte oribilitati numite ciudat... ). Am adunat miriade de carti de vizita si milioane de zambete. Poate ca si asta era o necesitate - sa intalnesti oameni relativi linistiti (artistii) si oameni care nu se grabesc nicaieri (noi, vizitatorii).
Am pierdut cel mai mult timp la un booth la care nu m-as fi asteptat: de stampile. Domnul care le vindea facea si demonstratii si de ce sunt eu cel mai amatoare daca nu de demonstratii? Asa ca am ascultat cuminte, m-am uitat cu atentie, am intrebat si mi s-a raspuns in detaliu la toate intrebarile. Si mi-am dat, in sfarsit, seama, cat de simplu poti sa faci o felicitare extraordinar de delicata si de frumoasa... pasul urmator stiti care e, nu?
Majoritatea celor prezenti erau dispusi sa explice si sa povesteasca cate in luna si in stele. Erau si multi artisti care stateau fie ascunsi in spatele exponatelor, fie linistiti pe un scaun, citind. M-a amuzat ca se plimbau si ei, artistii, printre exponatele celorlalti. N-am avut timp sa studiez cum se comporta unii fata de altii, totusi, mai ales in caz de rivalitate directa.
Dar unde este aurul? Peste tot: in sclipirile totale din sala imensa, in bijuteriile delicate, in decoratiile speciale si nu in ultimul rind, in posibilitatea si darul de a avea cateva ore pline de stralucire si de farmec (cum traduci 'glamorous'?!)
O, ce veste minunata din Viflaim ni se-arata!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu