De-a lungul timpului mi-a fost intodeauna evident ca as fi fost mai degraba facuta pentru vremuri de mult apuse: cu rochii lungi, baluri somptuoase, si grija de casa. De cate ori recitesc 'Mandrie si Prejudecata' sau restul ma pot vedea cu atata usurinta in perioada respectiva.
Si ce legatura are asta cu prezentul, veti spune? Are - la inceputul asa-zisei 'cariere' eram oarecum multumita cu ce faceam, nu intotdeauna cu rezultatul (nu al muncii mele, ci cu ce se intampla cu munca depusa) si nu cred ca am avut vreidata probleme sa stau peste program ca sa termin ceva. Ma credeam cu 'daruire' si poate ca asa si era. Fie am muncit prea mult, fie venirea lui Philip m-a facut sa-mi schimb radical prioritatile, cert este ca mersul la lucru nu mai este nicidecum o placere sau, ca sa fiu mai exacta, pierdutul acelor 3 ore minime zilnice pe drum au devenit o corvoada. Probabil ca as fi perfect multumita cu un program de la 9:30 la 3, maxim - si la 10 minute departare de casa. Cum asa ceva este o utopie perfecta, am inceput ca multi altii sa cautam solutii.
Florin si-a gasit o nisa dragutza, cu antrenatul de sportivi. Departe de a fi o activitate care singura sa plateasca facturile, este un care promite, cel putin, se evolueze in timp.
Ramasesem eu - cu idei nenumarate, dar toate cu nevoie de capital initial, deci mai greu de implementat. Intr-un final apoteotic m-am apucat de treaba si... ideea Aliciei
Profesoarele de la scoala au primit cate o mostra deja (din capitolul lumanari, ca la bijuterii nu le cunosc suficient de bine sa-mi dau seama ce anume le-ar face placere) si reactia a fost pozitiva. Ba chiar intr-un caz am reusit sa o nimeresc absolut perfect, deoarece draga de directoare colectioneaza cesti de ceai si lumanarea mea era intr-o cescutza de ceai englezeasca - nici ca se putea mai bine.
Acum 'astept' vorba lui R. - sa ajungem la order-ul #1000 :)
Sculati, gazde, nu dormiti,
Ci voi afara iesiti!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu