In primul rand am uitat complet sa spun in post-ul anterior despre ce 'expozitie' (cred ca e mai potrivit decat festival) este vorba - intr-o traducere aproximativa: 'Expozitia unicatelor'.
Cel mai mult cred ca m-au amuzat miniaturile: niste fluiere din lut, facute de un rus (Igor, parca) de prin Quebeque, minunatii pe care nu le-am mai vazut de ani si ani de zile, de prin vremurile cand bateam bazarurile la mare. Fluierasele sunt in toate formele pamantului - in mod special animalutze si i-am gasit si lui Philip un delfin (e in faza de delfini acum - restul de baieti cu reptile si dinozauri, el - delfini!) asa ca i l-am luat.
Apoi doamna dragutza care avea detalii pentru casutele de papusi (cele pentru adultii cu inima tanara) - in mod special articole de bucatarie, inclusiv 'mancaruri' si fructe si legume - toate facute dintr-o plastilina speciala si de niste dimensiuni incredibile. Imaginati-va un mar de vreo 2 mm diametru. Si erau colorate in detaliu la perfectie. Am intrebat-o daca ea le face si a zambit si mi-a spus ca da, 'cu mainile astea'. Care maine erau ceva mai mari decat ale mele... i-am explicat ca sunt in profunda admiratie.
Sau chinezul simpatic care avea niste vaze din ceramica, de vreo 2-4 cm inaltime - perfecte pentru florile pe care mi le culege permanent copilul. Am cumparat si din acelea cateva, erau inimaginabil de dragutze si nu-mi pot inchipui cum le face, totusi. Nimic nu depasea 5 cm inaltime! Rabdarea de care trebuie sa dai dovada intr-o asemenea arta este ceva ce ma depaseste. Si nu pot fi facute cu ceva sabloane sau modele, sunt, efectiv, unicat - precum si restul de exponate.
De puzzle-ul din lemn am povestit - desi inca ma urmareste faptul ca nici macar nu am inteles 100% cum functionau, dincolo de dimensiunile liliputane. Mai era si un alt booth cu jucarii pentru cei mari, toate din lemn - niste jocuri de sah superbe si tot ce isi poate cineva imagina facut din lemn. Am trecut in viteza, eram deja in ultimele 5 minute alocate, dar in primavara ma voi 'razbuna' :)
Nenumarate firme cu 'stained glass' - si nenumarate obiecte. Pana de curand (aproximativ o luna si un pic) eram convinsa ca sticla tip vitralii se foloseste numai la asa ceva: vitralii. Boy, was I ever wrong! Decoratii pentru pom (mai vazusem) sau tablouri (si asta mai vazusem), bijuterii (noutate), castroane si fel-de-fel de farfurii (decorative, bineinteles), suporturi pentru lumanari, abajururi pentru lampi si cate si mai cate moduri de a folosi bucati de sticla colorate. Efectul este extraordinar si din cate mi-am dat seama procesul este nu atat complicat, cat de durata si de precizie si, bineinteles, consta in design. Dar rezultatele sunt absolut fermecatoare. Adaugati si niste sidef (din scoici) si obiectele obtinute sunt adevarate bijuterii - uneori chair de purtat.
Foarte multi si cei care aveau sticla suflata - obiecte dragutze si speciale (desi e greu sa spui cine a avut ideea originala, acum majoritatea expuneau 'the ball' in diverse forme: friendship, witch, tree si cate si mai cate versiuni). Am remarcat la cei cu sticla o mai mare bunavointa in a educa publicul - in afara unei tantici cam suficiente (poate o fi fost bariera lingvistica, ea vorbind principal franceza) toti (barbati, e drept) s-au lansat in tirade nesfarsite de ce sticla folosesc, ce materiale super-pretioase si alte detalii cate mie deocamdata imi sunt prea mult, poate. Dar, cine stie, intr-o zi imi vor fi de folos :)
Am trecut pe langa nenumarate booths cu sapunuri, creme si fel-de-fel de mirodenii pentru piele si body, in general. Nu m-am oprit la nici unul - poate data viitoare.
Erau si 5 firme cu lumanari - cum ziceam in postul anterior - nu mi s-a parut nimic deosebit. Majoritatea din ceara de albine - este aceasta intoarcere la natural in cultura nord-americana, unele frumos-mirositare, unele doar frumoase. N-am stiut ce sentimente sa am pentru o icoana facuta din ceara: era frumoasa, nimic de comentat... dar... chiar n-am stiut.
Am stiut, in schimb ca sentimentul este pur negativ pentru niste papusi oribile (si extrem de scumpe, pe deasupra) care se mai si chemau 'damned dolls'... ce minte incrucisata poate crea si vinde asa ceva?! Am vazut si niste monstrii - dar ei, cel putin, se chemau simplu monstri si erau chiar haiosi... urati, dar cumva haiosi, daca va puteti inchipui asa ceva.
Erau si cateva chestii pur kitch - si ca sa va dati seama ce ingrozit si sub presiune a fost creierul meu - nici macar nu-mi aduc aminte ce. Stiu ca am exclamat interior ingrozita 'ce kitch perfect' si am trecut in graba catre booth-ul urmator.
Precum cu sapunurile nu m-am oprit la nici una din firmele cu mancaruri - desi m-ar fi interesat - a fost pur si simplu o decizie de 'supravietuire' in foamea tulburatoare ce ma apucase. Noroc cu nasul meu ca nu functiona prea bine, as fi sucombat de mirosuri, sunt sigura. Nu m-am oprit nici la demonstratia de bucatarie - mi s-a parut sadism :)
Am trecut cu vederea si hainele - n-am fost niciodata amatoare de artizanaturi ciudate si unele erau ciudate bine. In plus, in timpul pe care mi-l alocasem era imposibil sa trec prin cei aproximativ 1000 de vinzatori in detaliu. Dar la haine n-am vazut nimic deosebit, nimic care sa-mi sara in ochi sau care sa nu-mi fie relativ cunoscut din boutique-rile locale. Erau si cateva firme cu palarii si mi-am propus sa petrec o zi plina data viitoare si sa probez si eu palariile; este o activitate care m-a atras dintotdeauna.
Nici la jucariile pentru copii nu am vazut ceva super-deosebit, in schimb m-am delectat cu decoratiile pentru pomul de Craciun. Toate formele pamantului, toate ideile imaginabile si toate materialele posibile. Culori frumoase, sclipiri miraculoase si idei dragutze. Cel mai mult mi-au placut decoratiile de 'familie' - spre exemplu 4 ursuleti pe o saniutza si pe caciulitza fiecarui ursulet poti sa scrii numele cuiva in familie. As fi cumparat si pentru noi si pentru prieteni, dar coada la 'personalizare' (ca sa iti scrie numele personalizat) era dincolo de puterile mele fizice si psihice, mai ales (inca am o problema cu 'statul la coada' si am remarcat ca aceasta problema se agraveaza in perioadele de Sarbatori).
Am admirat niste saluri superbe, din alpaca (motiv pentru care azi m-am oprit la magazinul nostru de fire local si mi-am luat niste mohair), cu niste preturi pe masura.
Cel mai mult timp probabil ca l-am pierdut prin 'raioanele' cu bijuterii - mai putin cele delicate, de 'bijutier', mai mult cele de artist/artizan. Am vazut putine idei noi, dar nenumarate obiecte frumoase. Cel mai mult m-au amuzat cei 3 gay (sunt 99% sigura) tinerei care vindeau intr-unul din booth-urile de bijuterii artizanale (de 'moda' cum li se spune). Plini pana la refuz de propriile creatii vorbeau frumos si explicau cu grandoare fiecarei ascultatoare istoria fiecarei piese. Cel mai in varsta avea si o viclenie de vulpe - l-am prins cu vreo 3 lingusiri, toate la adresa unor tantici trecute bine de prima tinerete si aratand sub medie. Surprinzator (oare?!) toate trei au sfarsit prin a cumpara ceva - si preturile dragutzului erau piperate serios.
Cel mai mult mi-a placut de domnul cu stampile - avea un fel deosebit de placut de a explica, fara ca sa-ti explice cum ca toate ingredientele sunt de vanzare; pur si simplu impartasea o experienta, un manunchi de cunostinte, fara sa te traga de maneca sa-l 'platesti' indirect. N-a intrat nimeni in booth-ul lui fara sa cumpere ceva (persoanele de fata incluse). As fi stat toata ziua sa-l ascult (desi spunea, practic, acelasi lucru).
Cel mai amuzant exponat mi s-au parut a fi tablourile unui pictor (francez, bineinteles) - avea o singura tema: petale. Inchipuiti-va un perete intreg cu 100, poate mai multe, tablouri de diverse dimensiuni si toate avand acelasi lucru: petale. Banuiesc ca mai picteaza omul si altceva, deoarece trebuie sa devina monoton sa pictezi constant petale... desi din experienta stiu ca asemenea tehnica este super-simpla.
Cel mai curios mi s-au parut lampile din oua de rata... O idee nu numai originala, dar si extrem de deosebita. Au fetele un vecin prieten care are o ferma de rate - si ouale care s-ar duce la gunoi (cele din care n-au iesit bobocii) le da lor. Deci banuiesc ca materia prima este gratis! Si ele le golesc, la acopera cu un strat de nu mai stiu ce (mi-au spus), le monteaza pe un suport si - gata lampa!
In capitolul curiozitate intra si castroanele facute din hartie - o idee superba. Papier-mache, cu 3 straturi de nu stiu ce fel de fibra - si obtii miriade de castroane. Sau sticlele de vin / bere presate intr-un suport pentru taiat branza. 'Hhranitoarele' de pasari facute din cesti de ceai antice. Sau 'tablourile' facute din legume presate.
In capitolul superb intra niste 'shadow box' facute din crengi si pietre - delicate si profund originale (cel putin pentru mine). Sau diverse obiecte, in general din sticla (gen vitralii) facute din obiecte salvate de la a fi aruncate. Si sculpturile facute din fosile - aveau un aer special, desi ele, in sine, nu erau atat de deosebite. Sau ingerasii care nici macar nu stiu din ce erau facuti, dar aratau... well... ingereste.
Imi revine in minte sclipirea salii - poate ca spiritul Craciunului facea sa sclipeasca totul sau poate era numai imaginatia mea.
Probabil ca-mi voi aduce aminte de mai multe detalii cand ceata oboselii vizuale se va mai disipa.
Ce-ati vazut, pastori, sculati pana-n zori?
Am vazut pe prunc Isusul,
Prunc Isus din cer venitu
Fiu Dumnezeiesc, fiu Dumnezeiesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu