31 ianuarie 2009
Iarna
Credeam ca am epuizat subiectul acesta, dar mama natura are ale pareri.
Deja iarna curenta se dovedeste a ne impinge dincolo de limitele suportabilititatii - desi e frumos e aproape de imposibil sa te trezesti dimineata cu 10-20 cm de zapada asezati frumos peste tot. Mai ales daca trebuie sa chiar iesi din casa (si cine nu trebuie) si, mai interesant, din driveway.
Ninge la cateva zile - si cand nu ninge e un frig crunt. Cei foarte norocosi isi iau familiile si le transfera in Caraibe o saptamana-doua, altii se arunca pe pirtiile de ski (sunt convinsa ca ultimele 2 ierni i-au bucurat profund pe cei din industria de ski), iar altii se uita in semi-disperare la noul val de ninsoare care se asterne.
Nu stiu ce va 'anunta' hirciogul luni, dar prognoza stiintifico-fantastica e clara: toata saptamana urmatoare va fi la fel: zapada, zapada, si iar zapada. Iti aduci aminte cu ironie de glumele care circulau pe vremuri despre cei mutati in Canada din tari mai calde. Daca iti da mana, susuri si tu ca proaspetii imigranti canadieni ceva de dulce la adresa zapezii. Analistii isi freaca bucurosi maninile - anul trecut am fost la cativa cm departare de a dobori recordul de zapada de la 1930 si ceva. Anul acesta - mai avem inca o luna intreaga (cel putin) de iarna si exista sanse imense de a dobori orice recorduri.
Incep sa am cosmaruri de genul 'Day after tomorrow' - turturii de gheata de la streasina casei sunt de-a dreptul amenintatori si ma vad deja skiind pe acoperisul casei :)
Si in toata aceasta cadere nesfarsita de zapada isi fac aparitia si parerile de rau: daca as fi reusit in toamna sa re-insamantez iarba din gradina din fata... cu toata aceasta zapada am fi avut o pajiste de jucat golf, probabil. Dar cine s-ar fi asteptat la a doua iarna plina-ochi cu zapada?!
Bineinteles copiii si cateii sunt super-bucurosi de asemenea tratament - la urma urmelor ce haz are o iarna fara zapada? Poti sa alergi prin ea fara grija, poti sa faci oameni de zapada, poti sa te cateri pe muntii adunati la marginea drumului (daca te lasa mama)...
Sau poti sa stai la gura sobei si sa te uiti la un film (daca te lasa aceeasi mama) - ceea ce si face copilul nostru captusit cu o raceala care nu-i ofera posibilitatea zbenguirii in zapada.
O iarna placuta tuturor! Si o vacanta insorita undeva :)
16 ianuarie 2009
Timpul
Este ceva stiut de mult - cu cat avansezi pe scara virstei cu atat timpul pare a se comprima. Cand esti copil cele 5 minute de asteptare a 'ceva' par a fi cateva milioane de ani. Cand esti tanar, cei cativa ani pana la 'independenta' ti se par ca nu vor mai trece niciodata. Si te trezesti intr-o pe panta coboritoare (cum ii spune poetic si profund demotivational R.) sau foarte aproape, cel putin, si deodata timpul incepe sa 'dispara'. Intai nu stii unde se duc orele, apoi zilele si pe negandite habar nu ai cand s-a dus anul (cum nu stiu eu unde a disparut 2008!).
Dar am descoperit de curand si rezolvarea (oarecum) a misterului - timpul a ramas acelasi, evident... dar ce facem noi cu el...
Iata o mini-demonstratie, a la Toma Caragiu, de pregatire a unui sublim mic-dejun.
Este ora 9:30 si mi-e foame - imi propun sa iau micul dejun. In general scap repede cu niste lapte cu cereale. Dar in dimineata cu pricina, din diverse motive - am vrut un sandwich. Nici un bai, am de toate. As vrea si ceva de baut. Sucul e in garaj, la fel si cola si nu vreau sa disturb linistea casei, asa ca un ceai pare numai bun. Dar pe aragaz se afla castroanele Corei. Nu pot sa le pun pe jos, asa ca trebuie sa le mut undeva. Dar unde? Pe dulap. Dar pe dulap sunt alte prostii. Incep sa mut din prostii si in proces trec prin sufragerie. Unde pianul e deschis - asa ca ma asez sa cant 'numai un pic'. Cateva minute mai tarziu ma ridic si continui cu aranjatul prostiilor. Acum am mutat castronul pe bufet. Si as putea sa fac ceaiul - dar recipientul in care incalzesc de obicei apa e murdar. Deci... sa-l spalam. Dar chiuveta mai are si alte vase - asa ca le spalam pe acelea mai intai, daca tot suntem la spalat de vase, nu?! Intr-un final apoteotic am vasul curat si cu apa incalzindu-se pe aragaz. Acum sa purcedem la producerea sandwich-urilor. Bineinteles, pe masa sunt alte prostii - strig copilul sa si le stranga - si in proces deviem intr-o mini-sedinta artistica (sa terminam unul din proiecte). Ceaiul a fiert, masa e in sfarsit curata - e aproape 10 si.... s-a trezit Florin care doreste si el o cafea si ceva de mancat... asa ca...
Isi mai aminteste cineva procesul de producere a micului dejun in copilarie?!
Vorba fostei invatatoare a lui Philip: "It's all good!" :)
Dar am descoperit de curand si rezolvarea (oarecum) a misterului - timpul a ramas acelasi, evident... dar ce facem noi cu el...
Iata o mini-demonstratie, a la Toma Caragiu, de pregatire a unui sublim mic-dejun.
Este ora 9:30 si mi-e foame - imi propun sa iau micul dejun. In general scap repede cu niste lapte cu cereale. Dar in dimineata cu pricina, din diverse motive - am vrut un sandwich. Nici un bai, am de toate. As vrea si ceva de baut. Sucul e in garaj, la fel si cola si nu vreau sa disturb linistea casei, asa ca un ceai pare numai bun. Dar pe aragaz se afla castroanele Corei. Nu pot sa le pun pe jos, asa ca trebuie sa le mut undeva. Dar unde? Pe dulap. Dar pe dulap sunt alte prostii. Incep sa mut din prostii si in proces trec prin sufragerie. Unde pianul e deschis - asa ca ma asez sa cant 'numai un pic'. Cateva minute mai tarziu ma ridic si continui cu aranjatul prostiilor. Acum am mutat castronul pe bufet. Si as putea sa fac ceaiul - dar recipientul in care incalzesc de obicei apa e murdar. Deci... sa-l spalam. Dar chiuveta mai are si alte vase - asa ca le spalam pe acelea mai intai, daca tot suntem la spalat de vase, nu?! Intr-un final apoteotic am vasul curat si cu apa incalzindu-se pe aragaz. Acum sa purcedem la producerea sandwich-urilor. Bineinteles, pe masa sunt alte prostii - strig copilul sa si le stranga - si in proces deviem intr-o mini-sedinta artistica (sa terminam unul din proiecte). Ceaiul a fiert, masa e in sfarsit curata - e aproape 10 si.... s-a trezit Florin care doreste si el o cafea si ceva de mancat... asa ca...
Isi mai aminteste cineva procesul de producere a micului dejun in copilarie?!
Vorba fostei invatatoare a lui Philip: "It's all good!" :)
2 ianuarie 2009
Happy New Year!
Iata-ne intrati intr-un An Nou! We wish you all the best year ever - may 2009 bring you heaps of health and happiness!
Vorba lui Toma - in traducere: Va dorim ca 2009 sa fie cel mai bun an de pana acum - sa va aduca munti de sanatate si fericire!
Revelionul la noi este o sarbatoare extrem de statica, dar cel putin prima zi a Anului am reusit s-o mai dinamizam un pic, cu o iesire indelungata intr-un vint si frig destul de teribile, pe malul lacului, pe patinoarul in aer liber al orasului. Copilul s-a aninat de tatal lui, iar eu am ramas in linistea proprie sa 'dansez' pe un jazz placut si sa incerc sa nu ma lovesc de nici unul din tinereii si copiii mai bezmetici, care incercau sa se alerge pe minusculul cerc de gheata.
Dupa aproape 2 ore de invirtit, de-a prinselea si ceva pauze pe margine ne-am retras inauntru, la o ciocolata fierbinte si apoi am infruntat din nou vintul de pe marginea apei ca sa admiram luminile din parc. Bineinteles ca veselia cea mai mare a fost pe Philip, care a alergat de la decoratie la decoratie, strigand cu puterea celor aproape 6 ani ai lui, un mic luptator cu zapada. Prevad un 2009 in care o sa am nevoie de multa rabdare, deoarece copilul nostru demonstreaza clar ca e baietel si a inceput sa fie un pic golanel... deocamdata e in faza haioasa, mai ales cand face mutritze, dar... stiti cum e, repetitia este nu numai mama invataturii, ci si baza frustrarilor materne :)
Acum ne bucuram de zapada alba-alba care s-a asternut peste noi in noapte ajunului Anului Nou, un nou viscol cu o patura superba de nea. Vorba lui Alexandri: Totu-i alb, pe camp, pe dealuri...
Si am mai implementat un mic popas in traditiile Sarbatorilor de Iarna: mersul cu Sorcova. Deocamdata in familie (s-a pronuntat categoric impotriva acestui obicei purtat 'in public') si cu un accent superb ne-a sorcovit (si a fost extrem de incantat ca a si primit bani! dar nici potentialul retributiei monetare nu l-a scos din 'nu cantam asta in public!')
Sorcova, vesela,
Sa traiti sa infloriti
Ca un mar, ca un par
Ca un fir de trandafir
Tare ca piatra
Iute ca sageata
Tare ca fierul
Iute ca otelul
La anul si La multi ani!
[Scoate punga si da bani!]
Vorba lui Toma - in traducere: Va dorim ca 2009 sa fie cel mai bun an de pana acum - sa va aduca munti de sanatate si fericire!
Revelionul la noi este o sarbatoare extrem de statica, dar cel putin prima zi a Anului am reusit s-o mai dinamizam un pic, cu o iesire indelungata intr-un vint si frig destul de teribile, pe malul lacului, pe patinoarul in aer liber al orasului. Copilul s-a aninat de tatal lui, iar eu am ramas in linistea proprie sa 'dansez' pe un jazz placut si sa incerc sa nu ma lovesc de nici unul din tinereii si copiii mai bezmetici, care incercau sa se alerge pe minusculul cerc de gheata.
Dupa aproape 2 ore de invirtit, de-a prinselea si ceva pauze pe margine ne-am retras inauntru, la o ciocolata fierbinte si apoi am infruntat din nou vintul de pe marginea apei ca sa admiram luminile din parc. Bineinteles ca veselia cea mai mare a fost pe Philip, care a alergat de la decoratie la decoratie, strigand cu puterea celor aproape 6 ani ai lui, un mic luptator cu zapada. Prevad un 2009 in care o sa am nevoie de multa rabdare, deoarece copilul nostru demonstreaza clar ca e baietel si a inceput sa fie un pic golanel... deocamdata e in faza haioasa, mai ales cand face mutritze, dar... stiti cum e, repetitia este nu numai mama invataturii, ci si baza frustrarilor materne :)
Acum ne bucuram de zapada alba-alba care s-a asternut peste noi in noapte ajunului Anului Nou, un nou viscol cu o patura superba de nea. Vorba lui Alexandri: Totu-i alb, pe camp, pe dealuri...
Si am mai implementat un mic popas in traditiile Sarbatorilor de Iarna: mersul cu Sorcova. Deocamdata in familie (s-a pronuntat categoric impotriva acestui obicei purtat 'in public') si cu un accent superb ne-a sorcovit (si a fost extrem de incantat ca a si primit bani! dar nici potentialul retributiei monetare nu l-a scos din 'nu cantam asta in public!')
Sorcova, vesela,
Sa traiti sa infloriti
Ca un mar, ca un par
Ca un fir de trandafir
Tare ca piatra
Iute ca sageata
Tare ca fierul
Iute ca otelul
La anul si La multi ani!
[Scoate punga si da bani!]
Abonați-vă la:
Postări (Atom)