In peregrinarile noastre pe la ferme copilul, in elementul lui, alearga peste campuri si culege tot felul de lucruri. Acum cauta in mod special insecte - a primit un microscop de ziua lui si este fascinat de studiul a tot ce il inconjoara.
Intr-una din aventuri, dispersand pietre si bolovani (s-a prins el ca acolo se gasesc insectele in semi-iarna semi-primavara din Martiele canadian) a gasit un caterpilar (in traducere: omida). Una din acele omizi uriase, pufoase si ne-scarboase (pentru mine, deoarece pentru el cred ca trebuie inca sa se nasca insecta care sa ii para scarboasa).
Uite, mami, o omida! Pot sa o iau acasa?
Sunt convinsa ca biata omida nu e inca in viata, asa ca nu vad de ce nu ar muta-o de sub piatra in casa. Il temperez, totusi, explicandu-i ca, probabil, biata insecta nu a supravietuit iernii (nici nu-mi imaginez cum s-ar putea asa ceva).
Ne aburcam in masina si cum am petrecut o ora si ceva mergand pe campuri intr-un frig crunt dam drumul la caldura la maxim. Trec aproximativ 30 de secunde - si un strigat incantat ne trezeste din amorteala placuta:
Mami! Tati! E vie! MISCA!
Ne uitam amandoi si intr-adevar pufosenia misca vioi. Iaca pozna.
Ajuns acasa o pune intr-un castronel - si ii creaza si un habitat potrivit: cauta prin colectia lui naturista si apare cu niste conuri de pin, niste ramurele subtiri si chiar si un capacel in care ii pune apa. Rupem diverse frunze de pe la florile din casa, aruncam si o frunza de salata in amalgam si apoi el se pune pe studiat. Este uimitor cum la cei 6 ani (si 2 zile) este in stare sa stea cu jumatatile de ora, relativ nemiscat, sa se uite la o omida care nu face mare lucru.
Nu-mi pun mari sperante in supravietuirea omidei - am mai incercat in vara de cateva ori fara succes sa transformam aceleasi omizi in fluturi (nici macar nu stiu ce fel de fluturi ar fi; sa nu cumva sa fie molii!). Trec zilele si omidutza inca misca (din ce in ce mai firav), iar copilul ii pune apa proaspata in fiecare zi.
Duminica, dupa agitatia completa din weekend, ne linistim in sfarsit acasa si, normal, fiecare ne verificam ce avem de verificat. Si deodata apare transfigurat, cu o figura emotionat-incantata, cu o expresie oarecum incredula:
Mommy! He's made a COCOON!
Imi trebuie cateva secunde ca sa procesez informatia si apoi ma uit la el cu probabil aceeasi expresia incredula - omida noastra se transforma in crisalida! Si noi putem sa fim martorii acestui proces miraculos. Ma reped cu Philip in bucatarie si ma uit uimita la cacoon: inca miscoceste inauntru si probabil ca munceste la constructie. Urmarim amandoi fenomenul si incerc sa raspund la intrebarile lui, desi deja nu prea am habar de ce se intampla.
Acum deja s-a linistit miscarea - asa ca ma apuc de studii. Si aflu ca fluturele nostru va fi, intr-adevar, molie, pe numele ei Isabella Tiger Moth. Ca va dura Dumnezeu stie cat sa iasa - se pare ca hiberneaza in cocoon!? Ca, asa cum ma gandisem, miscarile lui eratice erau create de producerea 'matasii' cu care isi forma cocoon-ul. Ca, de fapt, numai moliile isi construiesc cocoon - inca incerc sa ma prind cum se cheama chestia in care stau fluturii, deoarece informatiile sunt multe si inconsistente. Am descoperit, in schimb, ca in decursul unui an exista 4 generatii distincte la 'Monarch Butterfly' - 3 sa le zicem normale si 1 (ultima) migratoare. Ce nedreptate profunda ca numai o generatie sa aiba sansa calatoriei catre sud. Poate ca omenirea ar trebui sa studieze mai cu atentie lume animala inainte sa vocifereze la infinit sloganuri egalitariste... dar am divagat serios.
Si mi-am adus aminte cu nostalgie de anii de scoala generala - vara intindeam milioane de frunze de dud pe mesele din laboratorul de istorie si cresteam 'viermi de matase'. Imi aduc aminte cum culegeam frunzele din duzii din chiar curtea scolii, imi aduc aminte si cum mancau omizile frunze, dar nu-mi aduc aminte sub nici o forma sa fi vazut vreun cocoon... memorie selectiva?!
Cert este ca acum studiile noastre naturale / naturiste s-au mai imbogatit cu un eveniment. Si Philip a pus si molia in rugaciunile lui de seara :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu