Happy Easter!

Fie ca Sarbatoarea Invierii Domnului nostru Isus Hristos sa va umple casele si sufletele cu pace si bucurii si sa va aduca multa, multa sanatate.

Hristos a Inviat!

 

Arta negocierii

Descopar in fiecare zi ceea ce stiam de mult: nu m-am nascut cu talent in aceasta arta a negocierii. De fapt, sunt total pe langa.

Partial - e sinceritatea: daca eu cred ca ceva (nu conteaza ce) merita un anumit pret, cum o sa cer mai mult numai ca sa negociem si sa ajungem la pretul real? Partial - e respectul fata de celalalt: daca stii ca ceva are un anumit pret, nu ii jignesti inteligenta interlocutorului cerand mai mult? Chiar daca acest 'dans' al negocierii e bine-cunoscut... De ce sa ceri mai mult?

Si ce ma nedurmereste si mai tare este ca preturile pot fi negociate in functie de unde te afli. Esti la Fortinos (un magazin alimentar si nu numai) - dai pe rosii cat scrie pe eticheta, cine a auzit sa spui: hai ca-ti dau 20c mai putin pe pound?! Esti la piata - aceleasi rosii pot fi relativ negociate.

Inteleg ca poti sa gasesti aceeasi marfa la preturi diferite in functie de locul unde te afli: depinde de cate zale are lantul la capatul caruia te afli tu, cumparatorul si daca vreau sa cumpar prosopul la un pret mai bun fie ma duc la un alt lant de magazine (probabil ceva mai departe, deci cand aduni benzina, timpul, uzura masinii si restul ajungi cam tot acolo) sau, si mai bine, astept perioada de reduceri si il iau de la exact acelasi magazin cu jumatate de pret (ceea ce imi spune mie ca retailer-ul inca face un profit, deci pretul 'plin' ii aduce cam 120% profit... nu prea rau...)

Dar mi-e mai greu sa inteleg de ce unele marfuri pot fi negociate, pe cand altele nu. Painea - are un pret oriunde te-ai afla si n-am auzit inca pe cineva sa negocieze pretul ei indiferent de loc. Masinile, pe de alta parte - pot fi negociate la sange... si nu cred ca e pretul de vina, trebuie sa fie altceva.

Cel mai mult ma enerveaza negocierile la angajare. De obicei esti intrebat cat vrei. Si spui o suma - de unde celelalt taie ceva si... si de ce sa cer mai mult decat vreau? Mai ales cand vorbim de o negociere simpla, nu pentru urmatorii 25 de ani. Daca ma intrebi cat vreau si-ti spun ca minimul e X, inseamna ca vreau minim, cel putin, nu?!

Da, e clar ca nu m-am nascut cu talentul negocierii - si, din nefericire, nici nu l-am invatat de nicaieri. Ca orice talent - il poti avea avea din nascare sau il poti 'creste', prin invatare. Si nu mi-e atat de teama pentru mine (desi am pierdut destul de multe si aici si in Ro din cauza lipsei totale de simt negociator), dar ma intreb daca Philip va reusi sa isi insuseasca aceasta arta din alta parte. Sper ca da (inca e dificil de spus daca e natural negociator sau nu), altfel va avea si mai mult de pierdut.

Cum vorbeam de curand cu un cunoscut - toti business people pe care ii cunostea el si care erau multi-milionari sunt duri (nu ne facem prieteni cu angajatii pe care s-ar putea sa fim nevoiti sa-i dam afara) si sunt extrem de buni negociatori. Normal!

Poate ar trebui sa gasesc un curs de negociere :-) Daca m-ar invata si cum sa spun cu convingere ca ceea ce e evident ca e gri-murdar e un alb imaculat ar fi absolut perfect!

Intrebarea pe care o am - daca stii sa negociezi la sange mai poti, oare, sa pastrezi si candoarea cu cei care o merita? Sau thrill-ul negocierii anuleaza orice sentimente cat de cat umane?!
 

Lectii in economie si sociologie

An economics professor at Texas Tech said he had never failed a single student before but had, once, failed an entire class. That class had insisted that socialism worked and that no one would be poor and no one would be rich, a great equalizer. The professor then said ok, we will have an experiment in this class on socialism.

All grades would be averaged and everyone would receive the same grade so no one would fail and no one would receive an A. After the first test the grades were averaged and everyone got a B. The students who studied hard were upset and the students who studied little were happy. But, as the second test rolled around, the students who studied little had studied even less and the ones who studied hard decided they wanted a free ride too; so they studied little... The second test average was a D! No one was happy. When the 3rd test rolled around the average was an F.

The scores never increased as bickering, blame, name calling all resulted in hard feelings and no one would study for the benefit of anyone else. All failed, to their great surprise, and the professor told them that socialism would also ultimately fail because when the reward is great, the effort to succeed is great; but when government takes all the reward away; no one will try or want to succeed. Could not be any simpler than that.

"The problem with socialism is that you eventually run out of other people's money." - Margaret Thatcher- True facts from Texas Tech.

******

Nota premergatoare: In sistemul nord-American notele se dau de la A la D si exista si un F - de la 'failed', a pica. Cand un student primeste A sau B inseamna ca totul e OK (un fel de 8, 9, 10 in sistemul romanesc). Cand studentul primeste C sau D - inseamna ca nu e prea bine (5-6-7). Orice parinte isi doreste un 'straight A student'; bineinteles putini 'primesc' asa ceva :)

Si acum povestea [adevarata!]

Un profesor de economie la Texas Tech spunea ca n-a picat niciodata un singur student, dar o data a picat o intreaga clasa. Clasa respectiva a insistat ca socialismul functioneaza si ca nimeni nu va fi bogat sau sarac, un egalizator excelent. Profesorul a spus ok, hai sa facem un experiment in aceasta clasa despre socialism.

Toate notele vor fi calculate intr-o medie si toata lumea va primi aceeasi nota, astfel incat nimeni nu va putea pica, dar nimeni nu va primi nota maxima. Dupa primul test media a fost calculata si toata lumea a primit un B. Studentii care studiasera din greu s-au suparat, iar studentii care nu studiasera mai deloc au fost fericiti. Dar, cand se apropia al doilea teste, studentii care nu studiasera prea mult au studiat si mai putin, iar cei care studiasera din greu au decis ca vor si ei o 'calatorie pe gratis', asa ca au studiat si ei la fel de putin... Media celui de-al doilea test a fost D! Acum nimeni nu mai era multumit. Cand au ajuns si la al treilea test - toata lumea a primit un F.

Notele n-au crescut niciodata (de la D inapoi la B) deoarece studentii au inceput sa se injure, sa arunce cu vina una intr-altii... si s-au incrancenat fiecare contra celorlalti; nimeni nu a mai dorit sa studieze pentru beneficiul tuturor. Toti au picat examenul, spre mare lor surprindere, si profesorul le-a explicat ca si socialismul va esua, intr-un final deoarece acolo unde castigul este mare, si eforturile ca sa ai succes sunt mari; dar cand guvernul ia tot castigul nimeni nu va mai incerca sau dori sa aiba succes.

Nu se poate mai simplu de atat!

"Problema cu socialismul este ca la un moment dat o sa ti se termine banii altora" - Margaret Thatcher

Ganduri (3)

Citesc o carticica interesanta 'Talk to the hand' - scrisa de o englezoaica, Lynne Truss, autorea unei alte carti de punctuatie. Carticica de punctuatie nu este atat despre punctuatie, cat despre lipsa sau pierderea respectului fata de punctuatie. A doua carticica este despre maniere (titlul s-ar traduce in 'Vorbeste cu palma', o expresie de impolitete crasa in limba engleza) - sau, mai bine zis, despre absenta lor in societatea curenta.

Citesc si ma intreb daca aceasta lipsa de maniere care pare, intr-adevar, acuta, nu este o combinatie de mai multi factori: faptul ca noi, cei care ne plangem de cat de 'mitocana' a devenit societatea (si iminent tinerii reprezentanti ai ei) inaintam in virsta si devenim poate mai intoleranti si clar mai nerabdatori, si automat perceptiile noastre sunt mult diferite de ale propriilor noastre persoane acum 10-15 ani; faptul ca societatile foste relativ nationale si 'inchise' devin globale si 'deschise' - un amalgam de culturi care se intrepatrund si care au clar scari de valori diferite, culturi care clash chiar daca nu brutal; si nu in ultim rind faptul ca majoritatea traim in aglomerari urbane unde calmul si politetea din rural au disparut, fiind inlocuite de vesnica graba undeva, catre ceva ce nu poate fi oricum atins.

Ne plingem ca tinerii nu sunt politicosi si cautam vina la parinti, scoala si programele TV. Dar tinerii cresc si cumva se transforma in adulti manierati. Poate ca tocmai asta le e datoria lor de tineri - sa fie rebeli chiar si in eticheta (nu in etica!). Dar nu ne plangem poate la fel de tare ca vecinul trece pe strada pe langa noi si nici macar nu se uita la noi, ca sa il putem saluta. Nu cerem sa fim salutati, cerem dreptul de a ne saluta vecinii.

Ne plangem ca vanzatorul e nepoliticos - dar nu ne uitam si la cel din fata noastra care s-a artagosit la bietul vinzator pentru cine stie ce vina inchipuita. Da, clientul nostru, stapanul nostru, dar... Si da, tinerelul de la casa nu stie de ce ii dai 20.36 cand el ti-a spus ca totalul e 17.36 si ii trebuie calculatorul de la masina de incasat ca sa afle ca trebuie sa-ti dea 3 rest... dar unde e drama? sunt sigura ca acelasi tinerel stie sa faca alte lucruri mai repede decat noi. Unde e perspectiva?

Si apoi ne plangem ca lumea nu mai e politicoasa - dar cand e ultima oara cand am lasat pe cineva inaintea noastra la coada, pentru ca avea un copil mic sau numai 3 articole in cos, in timp ce cosul nostru dadea pe dinafara? Cand e ultima oara cand inaintea unei cozi imense la un stop am dat voie celui de pe strada laterala sa intre sau sa iasa inaintea noastra? Cu alte cuvinte - cand e ultima oara cand chiar noi, cei atat de indignati, am facut ceva bun si frumos, numai de dragul de a face un bine, fara a astepta multumiri, fara a ne bate (chiar intern) cu pumnul in piept 'uite ce bun sunt eu!'?!

Ma uit la propriul meu copil - un exemplu de politete in exteriorul casei si un relativ monstru in interior. Ce il face pe acest omulet de numai 6 ani sa aplice regulile pe care e clar ca le stie numai in exteriorul casei? A spus singur: acasa se simte liber. Si la el libertatea inseamna inexistenta constrangerilor. Corect? Relativ corect. Placut? Clar nu - cel putin pentru cei din cercul 'liber' :)

Sa insemne asta ca cei care sunt 'nepoliticosi' in societatea de astazi o fac din acelasi sentiment de libertate? Poate ca intreaga lume e a lor si nu mai simt nevoia sa fie si politicosi. Poate au ajuns la concluzia ca politetea e o forma de inchistare, de departare, nu de apropiere. Si intr-un fel probabil ca au dreptate - politetea fiind o forma de definire a limitelor: 'hello, acesta este spatiul meu, si sunt ok cu tine in afara spatiului meu' - ' hello, ok, am receptionat mesajul, si acesta este spatiul meu, daca il respecti, il respect si eu pe al tau'. Poate ca cei care nu accepta mesajul spun ca nu cred in spatiu personal, si nici macar nu-i intereseaza dreptul tau la spatiul propriu. Un acces de aroganta? In mod sigur? De nesiguranta? Poate - poate ca nefiind siguri pe ei devin agresivi, precum catelandrii cei mici; cu cat mai mici (si mai nesiguri) cu atat mai agresivi, mai vocali.

Suntem obisnuiti (cel putin eu, cu educatia mea de oras micutz intr-o vale uitata de lume si cu o istorie atat de bogata) sa iesim pe strada, sa privim trecatorul in ochi si sa ne zambim reciproc. Suntem obisnuiti sa spunem 'multumesc' si 'la revedere' - imi aduc aminte si astazi ce priviri urate am primit prima oara cand m-am dat jos dintr-un autobuz super-aglomerat in Bucuresti si i-am spus soferului 'multumesc'. Si imi aduc aminte ca tinara fiind m-am amuzat si m-am ambitionat sa continui. Si spre bucuria mea am intalnit si soferi haiosi si dragutzi, nu numai pe cei morocanosi si inchisi. Dar daca acelasi sofer sau trecator vin dintr-o cultura unde a privi pe celalalt in fata, direct, e un semn de mitocanie? Poate ca ar trebui toti sa ne urmam valorile fara a ne supara cand un gest pe care noi il consideram prietenesc nu ne este intors. Fara sa il catalogam pe celalalt ca fiind nepoliticos, fara sa trecem toata experienta printr-un filtru negativ, in care noi suntem cavalerul cel bun si neinteles de lumea nedreapta.

La urma urmelor, lumea nu e dreapta. Si nu va fi niciodata.

Dar noi putem sa o privim prin prisma bucuriei (fie ele cat de marunte) si e alegerea noastra, nu putem sa dam vina pe nimeni. Suntem noi cu noi insine. Si putem sa fim fericiti sau sa gasim motive de nefericire la fiecare pas. Nefericirile se gasesc extrem de usor - dar fericirile sunt si ele acolo, totul e sa vrem sa le gasim.

Cred ca lumea e nepoliticoasa? Nu - cred ca valorile se modifica un pic, cred ca globalizarea isi spune cuvantul si ca trebuie sa ii intelegem si sa-i acceptam si pe ceilalti. Asta neinsemnad ca trebuie sa ne schimbam fiecare valorile si sa ajungem la un fel de 'egalizare' globala. Yuck - nu! Numai sa intelegem si sa acceptam diversitatea. Si sa continuam sa fim politicosi - asa cum se defineste politetea in sistemul nostru de valori - cu zambetul pe buze.

O imprimavarare rapida!

 

Inocenta

In revista mea 'de capatai' - Reader's Digest - gasesc de obicei milioane de articole interesante, dar ce citesc intotdeauna cu extrem de multa placere sunt 'glumele'. Unele sunt glume-glume (desi nu se compara cu autenticul nostru Bula orice-ai face), altele sunt, pur si simplu, anecdote din viata de zi cu zi.

Cele mai interesante sunt de obicei cele din categoria 'Cum le vad copiii' - comentarii pure si totale ale celor mici. Iti dai seama si cand incepem sa ii transformam pe cei mici - comentariile celor de sub 6-7 ani sunt nu numai hazlii, ci si imens de 'la obiect'. Dupa 8 ani incep deja sa-si cizeleze raspunsurile, sa le potriveasca constrangerilor sociale, sa le faca mai 'corecte' sau mai 'politicoase'. Cine nu a fost 'inrusinat' de raspunsul sau intrebarea unui copil curios? Si cine nu a auzit vestitul 'dar e adevarat!' - de obicei pe un ton plin de repros. Cat suntem de ipocriti in a le cere copiilor sa ne spuna adevarul pe de o parte, in timp ce le cerem sa 'infrumuseteze' acelasi adevar cand il prezinta altora...

Asa ca ma bucur cat pot de inocenta necizelata - ca in exemplul de mai jos:

My six-year-old niece, Kaleigh, was invited to the home of a girl in her class. The friend’s home is luxurious, with an indoor swimming pool and even a bowling alley.
Later, when Kaleigh got into her mom’s car to go home, she sighed. “Mommy, I feel sorry for that girl.”

Surprised, her mom asked, “Why do you say that?”

“Because,” she replied, “when she wants to go bowling, she has to stay home.”

Cata realitate in aceasta observatie simpla!

-----------------

Traducere:

Nepoata mea in virsta de 6 ani, Kaleigh, a fost invitata acasa la o fetita din clasa. Casa prietenei este luxoasa, cu o piscina acoperita si chiar si cu o alee de popice.
Cand Kaleigh se intorcea cu mama ei acasa, a oftat. “Mami, imi pare rau pentru fetita aceasta.”

Surprinsa, mama a intrebat-o, “De ce spui asa ceva?”

“Pentru ca”, a raspuns nepoata, “cand vrea sa se duca sa joace popice - trebuie sa stea acasa.”