Marineland

Sunt zile in care as avea chef de scris, dar gasesc cu greu timp; si zile in care parca ar fi ceva timp, dar imi dispar ideile. Astazi e un fel de combinatie - am nenumarate ganduri de impartasit, dar ma intreb daca merita ca cineva sa-si piarda vremea citind cuvintele asternute de mine in momente obisnuite. Si apoi realizez ca viata noastra este facuta tocmai dintr-o multitudine de asemenea momente absolut obisnuite.

Cum ar fi ziua de azi - calma, nu foarte caniculara, dar nici cu 'gerul' saptamanii trecute, la Williams (cafeneaua unde ma intalnesc cu seful proiectului cand e nevoie), cu un 'Mugur de fluier' in casti si cu miriade de intrebari pentru viitor.

Dar si cu amintirea unui 'Victoria Day weekend' absolut extraordinara!

Dupa un frig destul de greu de acceptat in mijlocul lui Mai si dupa incercari repetate de a pleca din casa la o ora relativ decenta, duminica am incarcat masina cu catel si purcel (nu chiar) si am purces catre Marineland. E weekend-ul in care se deschide pentru sezonul de vara si ii promisesem de mult lui Philip ca mergem. Anul trecut in acelasi weekend plecam catre Michigan, dar anul acesta multiple cauze ne-au impiedicat (printre ele fiind si lipsa pasapoartelor de care am uitat complet). Am decis sa induram vintul zilei si sa haladuim prin parcul imens.

Copilul a luat o harta si a inceput sa studieze matur si metodic cum se ajunge in diverse locuri de interes. Bineinteles ca stie si fara harta, dar aparent e mai interesant cu harta. Primul popas: caprioarele. Fiind primul an in care vizitam parcul chiar in zilele de deschidere, nu realizasem ca, de fapt, caprioarele sunt destul de tematoare la inceput. Pe parcurs ce sezonul inainteaza probabil ca se obisnuiesc cu multitudinea de vizitatori si se apropie prietenoase. Am gasit, e drept, si cateva destul de linistite... majoritatea au fost, insa, interesate mai degraba de conul de inghetata decat de mancarea din con!

Popasul urmator: pe banca, la soare, rontaind ceva de mancare. Semi-inghetati incercam de ne ferim de vint in 'pestera' balenelor ucigase. Absolut intamplator ne gasim acolo exact cand este una din perioadele de 'spectacol'. Ca si anul trecut, anul acesta balenele alb-negre au spectacol de 'splash' (uda cu coada intreaga audienta). Ma intreb cati or fi suficient de nebuni sa se lase udati (fie si de catre o balena ucigasa) pe o asemenea vreme. Admiram spectacolul din siguranta interiorului si eu, una, il gasesc feeric - spectacolul balenelor scufundandu-se in apa dupa ce s-au arcuit in aer e ceva deosebit. Ma uit cu profunda admiratie la cat de gratioase pot fi, nici nu zici ca sunt cele mai mari mamifere care traiesc pe planeta! Philip studiaza anatomia balenelor si descopera cu incantare ca una este baietel si cealalta fetita. Om de stiinta se face :)

Iesim la suprafata catre sfarsitul spectacolului si le admiram in continuare de la cel mai indepartat punct al bazinului. Una din ele a primit un peste si, in loc sa-l manance, se joaca cu el. N-am mai vazut pana acum balena jucandu-se si sunt incantata de acesta noutate. Imaginati-va o balena uriasa cu un peste (pare minuscul) in gura. Il tine delicat in dinti si apoi il arunca, pur si simplu, ceva mai departe. Se scufunda - si cand revine la suprafata il apuca din nou in dinti si il arunca. Nu ne dam seama daca se joaca singura sau, mai degraba, pacaleste pescarusii. Pare a se juca cu pescarusii, deoarece lasa pestele la suprafata, se scufunda si cand vreuna din pasari ceva mai viteaza (sau mai fara minte) se apropie (e drept, cu mult respect) apare in viteza si isi recupereaza pestele. Continua asa pret de 10 minute si nu pare a se plictisi. La un moment dat arunca pestele ceva mai departe, si cand pleaca sa-l ia e intr-un fel de cursa foarte aproape de marginea bazinului unde ne aflam. Prima aparitie de acest gen ne ia total prin surprindere, desi am aparatul de fotografiat in mana am uitat sa mai respir de frumusetea momentului. Unul din tinereii antrenori/ingrijitori ne zambeste si ne spune ca o face intentionat, ca sa facem poze cu ea. Inclin sa-l cred si peste numai cateva secunde balena parca raspunde la semnele noastre si ne mai ofera o a doua auditie. De data aceasta - sunt pe faza si fac poze!

Plini de incantare - fiecare vizita pare sa aduca ceva nou si special, desi vizitele noastre la Marineland sunt extrem de dese - purcedem mai departe. Copilul vrea sa viziteze tot ce e posibil, dar trebuie sa aleaga intre bazinul balenelor Beluga sau spectacolul acvatic. Alege, deloc surprinzator, spectacolul. Dar pana la spectacol facem un mini-popas si 'ne dam' in roller-coaster-ul copiilor, noroc ca dureaza putin, deoarece am pus deja in functiune toate sistemele interne de incalzire (cele externe stau fericite la caldura in masina). Cu un bowl de inghetata (copilul) si parasiti in frig de tata (care si-a gasit un locshor mai ferit de vint undeva si asteapta) ne asezam in tribune pentru spectacolul cu delfini si lei de mare. Ca in fiecare an e incantator, animalutzele sunt dragutze si ascultatoare, fac fel si fel de minuni si e placut sa le urmaresti. Desi spectacolul e in mare cam la fel ca in anii trecuti, tot e amuzant.

Il recuperam si pe Florin, care, ca un tata care se respecta, unde isi duce el odrasla? La jocuri electronice! Hala este destul de mare si cu miriade de jocuri diverse. Dureaza mai mult sa isi aleaga jocul decat sa le joace propriu-zis. Intr-un final apoteotic ne indreptam catre iesire. Copilul e multumit de o asemenea zi, asa ca o declaram un succes (mai ales dupa ce ne-am incalzit un pic oasele in masina). Revenim catre casa obositi si cu noi amintiri despre Marineland.