Mi-am dat seama intr-o conversatie cu maica-mea ca pentru ea nu fusese limpede cum e cu Scoala de Talere sau, mai bine zis, cu antrenoriatul lui Florin. Scoala e a noastra, el e anternor principal, incearca din rasputeri sa ma 'fure' si pe mine in weekends si eu nu prea ma dau furata deocamdata (sambetele sunt inca in mare haos la noi). A muncit bietul om luni de zile si acum a inceput sa devina cunoscut - nu suficient cat sa ne lasam de alte meserii, dar suficient cat sa poata primi sponsorships pentru copii. Deoarece, fiind la nivelul de grassroots (in traducere: radacina ierbii; adica inceputurile inceputurilor) si fiind atmosferele politica, sociala si culturala asa cum sunt aici, in Canada, cel putin (in State sunt mai laxed un pic, desi si acolo incearca democratii sa stranga surubul... deocamdata nu le merge asa cum si-ar dori, dar... nu se stie niciodata) - deci date fiind conditiile '(a)climatice' Scoala e gratis pentru copii, numai adultii platesc lectiile. Vorba L.-ei: 'vreau si eu o scoala din asta pentru copiii mei' :)
Asa ca munca e multa, in sistem de voluntariat cand vine vorba de copii - si trebuie sponsori. Din fericire s-au gasit cativa. Unul cu ceva shells, altul cu imprumutat de shotgun, altul cu ceva bani... pana am adunat suficient cat sa le facem uniforme echipelor de copii.
Dupa multe convorbiri cu cei care ne fac tricourile (parintii unuia dintre copii) am ajuns la un design extrem de reusit. Si dupa inca cateva zile - am ajuns si in posesia uniformelor: tricouri, sepci, palarii. Exact la timp, cu 2 zile inainte de 'Jocurile de Vara' care urmau sa se tina Luni, 18 Mai, Victoria Day (prima zi de luni libera din seria de vara).
Luni dimineata am incarcat din nou masina pana la refuz cu diverse, inclusiv cele 2 cutii imense cu uniforme... La club - cele 3 echipe toate prezente: echipa de 'dezvoltare' (adica a copiilor), echipa 'A' (adica a juniorilor) si echipa seniorilor. Un mic speach de la antrenorul principal (vorba copilului: de frunte, face traduceri mot-a-mot din romana in engleza si invers... si asa a tradus el 'Head Coach'), impartirea uniformelor impreuna cu prezentarea celor 3 echipe, o sesiune de poze (pentru sponsori, prieteni si eternitate) si apoi - let the games begin!
Din fericire vremea a fost cu totul si cu totul deosebita - o caldura de vara, nici macar o briza de vint, un soare incredibil si un cer senin si fara urma de nor. Intai au tras cei mici - care sunt mici, intr-adevar, intre 10 si 12 ani. Te uiti la ei, te uit ca arma e mai mare decat ei si te intrebi cum o sa reuseasca sa o miste. Si apoi ramai profund surprins: nu numai ca reusesc sa o miste, dar cand sparg talerul nu mai ramane nici macar fum din el! Au o postura incredibil de curata - se recunoaste mana antrenorului aici: te uiti la studentii tineri si vezi niste Alicii in miniatura, cel putin la capitolul postura si miscare. Unul din prieteni spunea ca au 'stilul' meu, dar asa cum l-a corectat (bland) Florin au 'forma' asemanatoare cu a mea. Stilul - e ceva personal, oarecum innascut; forma - e cea care se invata si deja ii recunosti pe studentii lui Florin de departe :) avand forme similare... e interesant, e ca si cum el ar fi un sculptor, recunosti 'stilul' unui artist in operele lui... Asa ca i-am admirat pe cei 'mici' - seriosi, focusati si foarte siguri pe ei. Daca ne gandim un pic, audienta era foarte 'grea': celelalte echipe, parintii lor si parintii celorlalti, cativa bunici, antrenorul; numai ei stiu ce-o fi fost in inima lor cand se miscau dupa fiecare taler. Cert este ca dupa fiecare foc il cautau pe Florin din ochi si asteptau 'ok'-ul lui.
Dupa ce si-au terminat runda, in aplauzele tuturor, a venit momentul pentru echipa 'A' (13-17 ani) sa performeze. Pentru ei a fost, probabil, si mai greu sa fie calmi - pe langa audienta, vazusera si ce pot juniorii, deci 'trebuiau' sa faca si ei cel putin la fel de bine. S-au concentrat si au reusit si ei sa demonstreze aceeasi postura corecta, aceeasi dorinta de a sparge fiecare taler, aceeasi pasiune pentru sportul acesta atat de frumos (si complet nou pentru majoritatea studentilor din echipele de tineret). BBQ-ul fiind deja de mult gata si noi cu totii perfect infometati - am intrerupt activitatea cu shotgun-ul si am inceput activitatea cu hot-dog-ul si pizza. Toata mancarea a disparut rapid si in cateva minute nu se mai auzea nimic pe campul nostru auriu; eram toti preocupati cu mancarea. Cu stomacelele relativ linistite si intr-un soare incantator am continuat 'Jocurile' noastre olimpice: adulti si juniori impreuna, avand un fun teribil si impletind prietenii interesante.
Sfarsitul zilei a venit mult prea devreme, parca, desi mi-e greu sa cred ca s-a facut deja 6 dupa-amiaza. Trapurile sunt curatate si inchise de entuziastii juniori, tot ce ne mai ramane de facut este sa coborim steagul cel rosu si sa incuiem portile.
Cu sentimentul unui succes extraordinar si cu amintiri care sa ne tina pentru o intreaga viata de taleristi pornim binishor catre casa. Trei aurii - doi obositi frinti si unul mai vorbaret decat de obicei. Ne-a declarat scurt 'this was the best day of my life!'. Chiar daca numai el considera ziua fiind cea mai buna din viata lui si tot am reusit ceva!
Pentru cei curiosi sa vada mai multe poze: Jocurile de Vara
Pentru cei curiosi sa cunoasca echipa si gandurile ei - cititi blogurile de pe site-ul Scolii (mai ales Chloe, Dan Modestino si, bineinteles, yours truly :) )
Chloe profile & blog
Dan M. profile & blog
Alicia profile & blog
La o buna re-auzire!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu