Zile de scoala

Pe negandite ne-am trezit din nou la sfarsitul anului scolar.

De data aceasta sfarsitul are mai multe implicatii: este sfarsitul unei 'ere' (a gradinitei) si inceputul uneia noi (scoala elementara); este, garantat, sfarsitul lectiilor cu invatatoarea din ultimii doi ani; este, probabil, sfarsitul la scoala unde a fost. Ar trebui sa ma simt mai trista decat sunt - dar nu se intampla asa si incerc sa realizez de ce.

Sunt 2 motive care-mi vin in minte ca plauzibile: in primul rand ca inca nu am luat decizia finala de ce vom face in toamna (deci sfarsitul nu e categoric, e numai plauzibil) si in al doilea rand ca in ultimele cateva luni am incercat sa ma detasez oarecum de scoala un pic (ca defensiva la probabilitatea 'sfarsitului'). Poate ca vor fi si alte motive, in subconstient - dar ele vor aparea la suprafata mai tarziu, in linistea post-melancolica.

Intr-una din dimineti Philip este mai tacut decat de obicei si cum stiu ca mai are numai cateva zile realizez ca trebuie sa-l fac constient de realitate, va fi mai greu sa descopere in toamna ca totul s-a schimbat (si asa asta e marea noastra 'problema': cu schimbarile). Il intreb daca isi da seama ca mai are numai cateva zile de scoala (asa cum o stie el) si imi raspunde linistit si un pic resemnat ca da, stie. Si apoi imi explica pe indelete cum o sa-i fie dor de toti prietenii lui si cum nu vrea sa inceapa clasa 1 si tot asa. Avem o discutie indelungata (cat ne permite drumul pana la scoala) despre cum sa ne facem prieteni noi si cum orice schimbare poate sa aduca si lucruri bune.

Din fericire nu are timp sa fie prea nostalgic - in chiar ultima zi de scoala vom pleca intr-o vacanta prin Pennsylvania si Ohio, la concursuri de talere. Pregatirile sunt in toi si cred ca isi balanseaza tristetile cu bucuriile unor viitoare intalniri cu prietenii atat de dragi.

Iar eu imbratisez pe toata lumea cunoscuta la scoala si... nu stiu daca este un 'adio' sau 'pe curand'. Si poate ca asta ma ajuta sa trec mai usor peste aceste zile... si poate ca asta nu este un lucru chiar atat de bun...

Un lucru este sigur: baietelul nostru s-a facut mare!