Nici nu stiu de ce n-am scris in Iunie ca plecam - probabil din lipsa profunda de timp... nu ca as avea mai mult acum (pentru referinta - e prima oara cand plec cu taxele in valiza... va trebui sa le termin de acolo si sa le trimit contabilului :) ).
Dar cumva acum pare mai a vacanta - n-o sa lucrez pentru proiect deloc, nici macar remote. Florin n-o sa antreneze studentii. O sa fie ca in vremurile de (nu asa de) demult, cand plecam noi 3 si trageam... In plus, focusul de data aceasta va fi pe varianta olimpica. Ma ard degetele de cateva luni bune, cand in practica am tras 2 focuri dupa acelasi taler... Ca si cu camioneta - e uimitor cum reactioneaza mintea si sentimentele la o activitatea sa indraznesc sa spun potrivita?! Voi indrazni, cine sa-mi taie capul? Dar asa s-a simtit - ca si cum as fi tras de cand ma stiu olimpic, nu ATA, ca si cum as trage in prezent olimpic... si eu nu m-am mai atins de varianta olimpica de fix un an, tot in Ohio.
Asa ca ne pregatim frenetic de plecare, cu ultimele prostiute adunate si impinse in trailer, cu sentimentul placut de 'vine ea si relaxarea in curand', cu emotiile potrivite drumului cel lung care ne asteapta.
O sa revin din Ohio cu povestirile taleriste.
La buna vedere!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu