Incetishor, incetishor ne apropiem de sfarsitul lui Septembrie. Cateodata uit in ce data ne aflam si, in vizitele extrem de dese la biblioteca, descopar cu surprindere ca data de returnare a cartilor e la jumatatea lui Octombrie. Asa imi dau seama cat de aproape de Octombrie ne aflam.
Inutil sa spun cat de dezolata sunt de aceste descoperiri temporale.
Din fericire toamna este mult mai gratioasa decat vara - ieri ma sufocam pur si simplu pana mi-am aruncat ochii pe termometrul care arata, calm, 31 de grade - afara! Asta dupa ce sambata dimineata au fost 5 grade.
Dincolo de capriciile Mamei Natura viata intra pe fagasul repetitiv normal: dimineata ne trezim, mancam, ne jucam un pic (de obicei un joc cu mama: un domino, un sah chinezesc, ceva scurt si dragutz), povestim cate in luna si in stele, pregatim ghiozdanul, ne imbracam si petrecem cei 20 de pasi pana in curtea scolii in si mai multe povesti. Astazi mi se facuse mila de el, mi se pare ghiozdanul atat de greu (si nu e nici pe departe de dimensiunile, greutatea si continutul ghiozdanului copilariei mele!) - si inainte sa plecam din casa l-am aruncat pe umarul meu (ghiozdanul, nu copilul!). Philip a reactionat imediat: 'mama, pot sa imi duc singur ghizdanul?!'... sigur ca poate, e baiat mare, nu?
La 3:40 ma duc sa-l recuperez, mananca imediat ceva si apoi, in functie de zi, diverse activitati extra-scolare. El ar vrea sa faca de toate, dar a trebuit sa mai taiem din dorinte. Am pastrat inotul si tenisul (chiar daca nu le va face de performanta sunt amandoua sporturi extraordinare) si pianul... si, din cauza de schimbarea scolii, am adaugat franceza. Mi-ar fi parut rau sa piarda cunostintele pe care le avea dupa anii de dincolo - mai ales ultimii 2 ani, cu o profesoara extraordinara, de origine romana, de altfel (avantaj: franceza ei e franceza, nu combinatia aceea ciudata din Quebec).
Scoala pare OK - nu-mi dau seama daca invata ceva, deoarece e inca imposibil de aflat ce face... raspunsul standard e 'nimic', fara a insemna chiar nimic... daca insist mai aflu una-alta. Cert este ca de cateva zile se joaca de-a scoala - isi scrie mesajul de dimineata pe tabla, apoi le preda copiilor diverse. Astazi subiectul era 'patterns' - si avea notiunea 'modelului' in numere, nu numai in imagini. Ma obisnuisem ca la cei mici 'modelul' sa fie cu imagini (patrat, cerc, romb, patrat, cerc, romb... etc.) - si astazi a venit cu notiunea 'patterns with numbers'. Am testat cu tot ce mi-a venit mie in minte pentru nivelul lui si pare sa fi prins ideea corect. In orice caz, se distreaza teribil.
Profesoara de franceza a venit astazi pentru prima lectie si au fost amandoi incantati. Nu stiam nici unul daca o sa reziste o ora intreaga - si Madame a fost placut surprinsa ca nu numai ca nu s-a plictisit, dar cand a fost rugat sa se opreasca, a vrut sa continue. Stiam ca-i place si franceza si Madame, asa ca toata lumea e super-incantata.
Am reinceput amandoi lectiile de pian - un pic 'ruginiti' la prima lectie, dar amandoi surprinzator de receptivi. El incepe sa citeasca deja notele pe portativ, iar eu - incep sa descifrez piesele mult mai rapid. Am muncit la 'O sole mio' numai 2 saptamani si deja suna frumos, un pas inainte fata de cele 3-4 saptamani sa ajung sa fac sa sune ceva cat de cat! M-am semi-impotmolit la urmatoarea piesa, e drept - desi cred ca blocajul e mai mult mental, fiind vorba de tema din Doctor Zhivago... fara comentarii :)
Iar in timpul liber ne bucuram de 'vara indiana' si pedalam voiosi incotro putem: ba in parc, ba la biblioteca, ba te miri unde. Va trebui sa reluam si haladuirile prin paduri, deja frunzele se inrosesc si... cad...
O toamna frumoasa tuturor!
24 septembrie 2009
10 septembrie 2009
Toamna, bobocii si...
... ei, bine, un nou inceput.
Acum 4 ani incepeam anul scolar cu griji enorme - va fi pruncul nostru OK cu aceasta schimbare? Peste 1 an si jumatate - alte griji - ce facem cu scoala (se inchidea), ce facem cu pruncul?! Peste inca 2 ani - de la inceputul lui 2009 - alte intrebari, acelasi 'actor' principal: ce facem cu copilul?
Dupa miriade de pro si contra - am decis - copilul va intra in sistemul standard, scoala publica (pe care o platim din greu de 10 ani!). Decizia luata - am lasat timpul sa treaca si m-am trezit saptamana trecuta ca n-am inscris copilul la scoala! Asa ca m-am 'aruncat' vis-a-vis (da, scoala este exact peste drum de casa, daca suntem atenti auzim clopotelul) si am completat rapid toata hartiile necesare. Administratoarea s-a uitat la mine intai cu ingaduinta, apoi, cand a aflat ca stam in cartier de 5 ani (spera sa-i spun ca ne-am mutat acum 3 zile) - si-a schimbat ingaduinta intr-un soi de condescendenta... pentru ca, in final, sa am tupeul sa-i mai si cer ceva specific: sa-l puna in clasa 'combinata'. Acum deja devenise un pic iritata - clasele sunt gata facute... noroc ca stiam care este sentimentul populatiei generale fata de clasele combinate, asa ca am rugat-o sa incerce sa-l puna, totusi, acolo. "Esti sigura ca asta vrei?" "Da, sunt foarte sigura"
Pe undeva e de inteles de ce era iritata - lista claselor urma sa fie publicata in 5 minute! Si apare de undeva una negricioasa (suntem toti bine bronzati dupa vara de stat afara), cu un pic de accent (noroc ca se vede ca suntem caucazieni :) ) si mai are si cerinte.
Revenind dupa-amiaza sa cercetez listele, le-am descoperit pline de niste numere ciudate... si eu bineinteles ca nu aveam nici un numar! Am studiat un pic si am sperat ca l-a pus, totusi, in clasa 'combinata'.
Pentru cei nefamiliarizati cu sistemul (nou) Canadian o mica descriere. Pana nu de mult clasele aveau un maxim de 30 (si un pic) de copii, de la clasa 1 pana la cei mari. Acum cativa ani au descoperit ca sistemul nu e bun - si au redus clasele pentru cei din clasele 1-3 la 20-23 maxim. Prin urmare - unele scoli au fost puse in situatia fie de a angaja profesori extra (o scoala cu 48 de copii in clasa 1 avusese 2 profesori pana acum: 24 / 24 - si dupa noile reguli ar fi trebuit sa aiba 3: 20 / 20 / 8?!) fie... si atunci le-a venit ideea - ce-ar fi sa-i combinam pe cei din clasele adiacente? In situatia anterioara - avem 2 clase 1 complete (20, 20) si una combinata (8 copii in clasa 1, si 12 in clasa a 2a).
Majoritatea celor pe care-i cunosc eu sunt speriati de acest sistem - desi sistemul este folosit de zeci de ani in Montessori, unde exista nu clase, ci 2 nivele: Elementar Primar - cu copii de clasa 1, a 2a si a 3a - si Elementar Superior - cu copii dintr-a 4a in a 6a. Si functioneaza perfect: cei mici au sansa sa evolueze uitandu-se la cei mari, cei mari invata sa aiba grija de cei mici: totul e prefect.
De ce vroiam noi in clasa combinata? Pentru ca toate povestile de groaza pe care le-am auzit despre copiii mutati din Montessori in sistemul standard au avut acelasi element comun: profesorul care nu dorea sa ii dea ceva extra copilului avansat. Si rationamentul meu a fost ca daca e clasa combinata, profesorul (profesoara) are deja acoperita programa pentru ambele clase, nu va fi un efort in plus sa creeze ceva nou pentru copil.
Weekend-ul a trecut intr-o frenezie de diverse activitati, inclusiv cumparaturi facute cu si fara Philip: e amuzant sa mergi cu el la cumparaturi, totusi, deoarece isi alege meticulos ce doreste sa aiba si ce nu. Spre surprinderea mea nu a vrut un ghiozdan nou, a declarat ca cel pe care-l are e la fel de bun... Dar am cumparat un lunch bag nou (niciodata nu gasesc unul potrivit) si fel de fel de hainute - nu i-am mai cumparat hainutze de mult si se cunostea. Am decis impreuna la un fel de uniforma cu pantalonasi maro si bluzite albe si rosii. De ce pantalonii maro (o culoare care nu ma amuza deloc)? Pentru ca numai pantofi maro i-am gasit... Asa ca... maro si rosu / alb avem :)
Luni seara s-a intristat - nu mai dorea sa mearga la scoala, intreba non-stop de ce nu poate sa mearga la scoala veche si tot asa... Am reusit sa il incant un pic cu ideea salii de sport, a curtii imense, a claselor mari si spatioase...
Marti dimineata - prima zi de scoala. Totul parea ok - si cu aproximativ 5 minute inainte sa iesim pe usa, a inceput sa-i tremure buza de jos... nu mai vrea la scoala, de ce sa nu-l invat eu acasa (sistemul canadian, ca si cel american, permite copilului sa fie invatat de parinti, acasa, nu trebuie sa mearga la scoala). Dupa o mica negociere - reusim sa iesim din casa fara lacrimi (sau fara prea multe).
In curtea scolii - aproximativ 60 de copii cu parintii / bunicii aferenti. Imbluziti intr-un fel de ordine dezordonata in jurul a 3-4 profesori. Incerc prima invatatoare si nu e pe lista ei. Mi-o arata pe cea de la clasa combinata, dar pana ajung la ea - a disparut. Gasesc o alta doamna cu hartiile de la toate clasele (o fi fiind directoarea, nu stiu inca!) si Philip este, intr-adevar, in clasa combinata. Mi se ia o jumatate de pietroi de pe inima si ne asezam in linia care s-a format. Fiecare din cele 3 clase (la o intrare sunt numai cei din clasele 1) are sirul ei indian unde copii asteapta cuminti - nu stiu exact ce, pana nu-l auzim: clopotelul! Apare si invatatoarea - vorbesc un pic cu ea, Philip se mai linisteste un pic atunci cand isi da seama ca si alti copii sunt tematori... credea ca e singurul care nu stie ce se va intampla.
Pleaca fara lacrimi si eu sunt multumita. Ziua imi trece cu greu - urmaresc ceasul si ma gandesc ce o fi facand acum? Ce ora o fi avand acum? Studiez programa scoala (am gasit tone de informatii pe internet) si imi dau seama ca in unele aspecte e mai bine, in altele - va trebui sa avem grija sa nu se plictiseasca - cunostintele lui in majoritatea materiilor sunt mult peste nivelul general. Dar - vom vedea.
Se face ora 3 si jumatate si cand vad parintii trecand agale pe strada, ies si eu din casa. E ceva reconfortant sa poti sa iesi din casa, sa traversezi strada si... sa fii in curtea scolii! Ma gandesc ce comod va fi la iarna, sa nu trebuiasca sa mergi sau sa conduci prin nameti! Excelent!
Se aude din nou clopotelul - se deschide usa si primul iese (de mana cu invatatoarea) Philip. Nu apuc sa formez gandul 'oare e bine ca e primul?' ca imi striga cu veselie: "It was FUN!" (m-am distrat). Si cu aceste 3 cuvinte - parintii isi revin din anxietati :)
Incerc sa aflu de la el ce s-a intamplat la scoala si nu am mare succes - in afara de muzica si educatie fizica aparent nu au facut altceva. Dar are un prieten nou - cum il cheama? "am uitat"... oh, well... si cum e la scoala? "e bine, nu e prea greu"... hmm...
Sunt inca nostalgica - prima noastra zi de scoala si copilul nostru e vesel. Sper sa ramana asa, vesel :)
Acum 4 ani incepeam anul scolar cu griji enorme - va fi pruncul nostru OK cu aceasta schimbare? Peste 1 an si jumatate - alte griji - ce facem cu scoala (se inchidea), ce facem cu pruncul?! Peste inca 2 ani - de la inceputul lui 2009 - alte intrebari, acelasi 'actor' principal: ce facem cu copilul?
Dupa miriade de pro si contra - am decis - copilul va intra in sistemul standard, scoala publica (pe care o platim din greu de 10 ani!). Decizia luata - am lasat timpul sa treaca si m-am trezit saptamana trecuta ca n-am inscris copilul la scoala! Asa ca m-am 'aruncat' vis-a-vis (da, scoala este exact peste drum de casa, daca suntem atenti auzim clopotelul) si am completat rapid toata hartiile necesare. Administratoarea s-a uitat la mine intai cu ingaduinta, apoi, cand a aflat ca stam in cartier de 5 ani (spera sa-i spun ca ne-am mutat acum 3 zile) - si-a schimbat ingaduinta intr-un soi de condescendenta... pentru ca, in final, sa am tupeul sa-i mai si cer ceva specific: sa-l puna in clasa 'combinata'. Acum deja devenise un pic iritata - clasele sunt gata facute... noroc ca stiam care este sentimentul populatiei generale fata de clasele combinate, asa ca am rugat-o sa incerce sa-l puna, totusi, acolo. "Esti sigura ca asta vrei?" "Da, sunt foarte sigura"
Pe undeva e de inteles de ce era iritata - lista claselor urma sa fie publicata in 5 minute! Si apare de undeva una negricioasa (suntem toti bine bronzati dupa vara de stat afara), cu un pic de accent (noroc ca se vede ca suntem caucazieni :) ) si mai are si cerinte.
Revenind dupa-amiaza sa cercetez listele, le-am descoperit pline de niste numere ciudate... si eu bineinteles ca nu aveam nici un numar! Am studiat un pic si am sperat ca l-a pus, totusi, in clasa 'combinata'.
Pentru cei nefamiliarizati cu sistemul (nou) Canadian o mica descriere. Pana nu de mult clasele aveau un maxim de 30 (si un pic) de copii, de la clasa 1 pana la cei mari. Acum cativa ani au descoperit ca sistemul nu e bun - si au redus clasele pentru cei din clasele 1-3 la 20-23 maxim. Prin urmare - unele scoli au fost puse in situatia fie de a angaja profesori extra (o scoala cu 48 de copii in clasa 1 avusese 2 profesori pana acum: 24 / 24 - si dupa noile reguli ar fi trebuit sa aiba 3: 20 / 20 / 8?!) fie... si atunci le-a venit ideea - ce-ar fi sa-i combinam pe cei din clasele adiacente? In situatia anterioara - avem 2 clase 1 complete (20, 20) si una combinata (8 copii in clasa 1, si 12 in clasa a 2a).
Majoritatea celor pe care-i cunosc eu sunt speriati de acest sistem - desi sistemul este folosit de zeci de ani in Montessori, unde exista nu clase, ci 2 nivele: Elementar Primar - cu copii de clasa 1, a 2a si a 3a - si Elementar Superior - cu copii dintr-a 4a in a 6a. Si functioneaza perfect: cei mici au sansa sa evolueze uitandu-se la cei mari, cei mari invata sa aiba grija de cei mici: totul e prefect.
De ce vroiam noi in clasa combinata? Pentru ca toate povestile de groaza pe care le-am auzit despre copiii mutati din Montessori in sistemul standard au avut acelasi element comun: profesorul care nu dorea sa ii dea ceva extra copilului avansat. Si rationamentul meu a fost ca daca e clasa combinata, profesorul (profesoara) are deja acoperita programa pentru ambele clase, nu va fi un efort in plus sa creeze ceva nou pentru copil.
Weekend-ul a trecut intr-o frenezie de diverse activitati, inclusiv cumparaturi facute cu si fara Philip: e amuzant sa mergi cu el la cumparaturi, totusi, deoarece isi alege meticulos ce doreste sa aiba si ce nu. Spre surprinderea mea nu a vrut un ghiozdan nou, a declarat ca cel pe care-l are e la fel de bun... Dar am cumparat un lunch bag nou (niciodata nu gasesc unul potrivit) si fel de fel de hainute - nu i-am mai cumparat hainutze de mult si se cunostea. Am decis impreuna la un fel de uniforma cu pantalonasi maro si bluzite albe si rosii. De ce pantalonii maro (o culoare care nu ma amuza deloc)? Pentru ca numai pantofi maro i-am gasit... Asa ca... maro si rosu / alb avem :)
Luni seara s-a intristat - nu mai dorea sa mearga la scoala, intreba non-stop de ce nu poate sa mearga la scoala veche si tot asa... Am reusit sa il incant un pic cu ideea salii de sport, a curtii imense, a claselor mari si spatioase...
Marti dimineata - prima zi de scoala. Totul parea ok - si cu aproximativ 5 minute inainte sa iesim pe usa, a inceput sa-i tremure buza de jos... nu mai vrea la scoala, de ce sa nu-l invat eu acasa (sistemul canadian, ca si cel american, permite copilului sa fie invatat de parinti, acasa, nu trebuie sa mearga la scoala). Dupa o mica negociere - reusim sa iesim din casa fara lacrimi (sau fara prea multe).
In curtea scolii - aproximativ 60 de copii cu parintii / bunicii aferenti. Imbluziti intr-un fel de ordine dezordonata in jurul a 3-4 profesori. Incerc prima invatatoare si nu e pe lista ei. Mi-o arata pe cea de la clasa combinata, dar pana ajung la ea - a disparut. Gasesc o alta doamna cu hartiile de la toate clasele (o fi fiind directoarea, nu stiu inca!) si Philip este, intr-adevar, in clasa combinata. Mi se ia o jumatate de pietroi de pe inima si ne asezam in linia care s-a format. Fiecare din cele 3 clase (la o intrare sunt numai cei din clasele 1) are sirul ei indian unde copii asteapta cuminti - nu stiu exact ce, pana nu-l auzim: clopotelul! Apare si invatatoarea - vorbesc un pic cu ea, Philip se mai linisteste un pic atunci cand isi da seama ca si alti copii sunt tematori... credea ca e singurul care nu stie ce se va intampla.
Pleaca fara lacrimi si eu sunt multumita. Ziua imi trece cu greu - urmaresc ceasul si ma gandesc ce o fi facand acum? Ce ora o fi avand acum? Studiez programa scoala (am gasit tone de informatii pe internet) si imi dau seama ca in unele aspecte e mai bine, in altele - va trebui sa avem grija sa nu se plictiseasca - cunostintele lui in majoritatea materiilor sunt mult peste nivelul general. Dar - vom vedea.
Se face ora 3 si jumatate si cand vad parintii trecand agale pe strada, ies si eu din casa. E ceva reconfortant sa poti sa iesi din casa, sa traversezi strada si... sa fii in curtea scolii! Ma gandesc ce comod va fi la iarna, sa nu trebuiasca sa mergi sau sa conduci prin nameti! Excelent!
Se aude din nou clopotelul - se deschide usa si primul iese (de mana cu invatatoarea) Philip. Nu apuc sa formez gandul 'oare e bine ca e primul?' ca imi striga cu veselie: "It was FUN!" (m-am distrat). Si cu aceste 3 cuvinte - parintii isi revin din anxietati :)
Incerc sa aflu de la el ce s-a intamplat la scoala si nu am mare succes - in afara de muzica si educatie fizica aparent nu au facut altceva. Dar are un prieten nou - cum il cheama? "am uitat"... oh, well... si cum e la scoala? "e bine, nu e prea greu"... hmm...
Sunt inca nostalgica - prima noastra zi de scoala si copilul nostru e vesel. Sper sa ramana asa, vesel :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)