Thanksgiving

E probabil undeva o ironie profunda in faptul ca in plina criza (economica) am gasit de cuviinta sa cumpar pentru prima data un Corn al Abundentei. Ma rog, deoarece ma da sinceritatea pe dinafara (ce sens ar avea aceste ocazionale expresii de opinie si sentimente daca m-as apuca sa le fabric?!) - adevarul adevarat este ca nu am vazut niciodata unul de cumparat. Am vazut la Michaels odata, de mult - dar era cu fructe de plastic si am oroare de aceste obiecte imobile si fara viata... cred ca si cornul tot de plastic era...

Si poate ironia e ca anul acesta am gasit de cumparat asa ceva!

Norocul a facut sa caut ceva ca sa decorez o masa - nu pentru noi, acasa, ci pentru scoala de talere unde am avut un grup de persoane, venite de la o companie marishoara, cu titlul de 'sa incercam sa vedem cum e'. Si, normal, daca e test - trebuie sa fie perfect! Initial am vrut sa mergem cu o firma de cattering (cei care produc si aduc mancarea) - dar pana la urma, miercuri dimineata au renuntat (!) si m-am trezit in situatia deloc neplacuta de a-mi pune in valoare toate ideile de decorare si producere a unui bufet dragutz. Inarmata cu idei am plecat in cautare de diverse pentru sandwiches - si, surprise! surprise! - peste ce dau imediat ce intru in magazinul de groceries? ati ghicit :) Peste chiar dragele de cornuri - umplute frumos cu tartacute si dovlecei in forme si culori diverse.

Asa ca... masa noastra de Thanksgiving a fost decorata (oarecum) cu Abundenta cornucopiei. 'Oarecum' pentru ca l-am pus, de fapt, langa semineu, fiind mult prea mare pentru a sta pe masa si a mai avea si noi loc pe langa el!

Dincolo de ironia situatiei - Thanksgiving-ul a venit anul acesta la fel de asteptat si placut ca in alti ani. E ceva in aceasta sarbatoare care mi-o face draga (spre deosebire de Halloween care inca mi-e neplacuta, sau Valentine's Day care mi-e, pur si simplu, indiferenta). In materie de mancare am ramas profund conservatori: clasicul curcan, cu piure si nelipsitul sos de coacaze. Am renuntat la placinta de dovleac (nu-mi iese si pace) si am incercat una de lamaie. Am gasit pe internet o reteta super-simpla pentru placinta propriu-zisa, iar umplutura - well - a fost singurul semi-preparat de pe masa, dar a iesit suficient de buna cat sa manance aproape toata lumea (mai putin copilul, inca nu e amuzat de acreala lamaii).

In incercarea de a ne relaxa, Florin si-a luat tot weekendul liber (imaginati-va un weekend intreg!) si am descoperit cu aceasta ocazie ca e primul de la Craciun incoace! Asa ca - vineri am avut niste musafiri, sambata am fost la piscina - si ne-am distrat cu ultimele aventuri subacvatice ale copilului (care e pe post de delfin adevarat, trebuie sa gasesc o camera subacvatica sa ii facem niste poze pe 'podeaua' piscinei). Iar duminica am sperat sa avem ceva vreme rezonabila, dar cu toate ca s-a declarat o zi oribila, n-am renuntat la planurile initiale - o vizita la un Autumn Fair, undeva in apropiere. Frigul n-ar fi fost, poate, o problema atat de grava, daca nu s-ar fi adaugat un vant cumplit. Asa ca in timp ce inghiteam pe nemestecate o felie de pizza am cumparat scurt niste manusi ca sa rezistam cat de cat...

Florin a petrecut aproape tot timpul lipit de cai - barrel racing, o competitie cu niste cai de tractiune (o frumusete!) - Philip si cu mine ne-am invartit mai peste tot, admirand cat am putut tot ce vedeam: animalele (cai, vaci, capre si cate si mai cate), produsele de toamna (porumb, dovleci - am mai adaugat cativa la colectia de acasa), concursul pe tractorul cu pedale (pentru copii), vanzatorii de orice vrei (de la masti de lemn la bijuterii la masinutze de tot felul)... si ne-am oprit la nenumarate tarabe unde am jucat diverse jocuri: am dat cu sagetelele in baloane si am spart 2 (am castigat un peste-jucarie), am 'cules' ratuste de pe apa (si am castigat o motocicleta-jucarie) si am aruncat cu mingii in borcane (de unde am castigat un peste-peste, adevarat!)... prin 'am' se intelege 'Philip a'... pacat ca era atat de frig, deoarece este evident ca se distreaza teribil la aceste bailciuri si nici nu e de mirare - imi aduc si eu aminte cu placere de bilciurile si targurile copilariei.

Intr-o incercare disperata de a ne incalzi am intrat intr-una din cele 2 cladiri unde alte amintiri m-au napadit: cantau The Essentials (R&W trebuie sa-si aduca aminte primul Christmas Party de la SRG) si i-am ascultat cu drag si cu nostalgie... nu pentru mult timp, totusi, deoarece copilul era nerabdator sa descopere targul in continuare. Dar atat cat a fost, a fost extraordinar de placut.

Dupa ce 'am' concurat in cursa pe tractor (care parea simpla dar, asa cum a descoperit rapid Philip, nu era) si am mai studiat cu atentie fiecare taraba si ce exista de vanzare (nu, nu eu - tot Philip era cel curios), am intrat in cea de-a doua cladire, unde erau premiile targului... De la desene si picturi de-ale copiilor, la paturici crosetate, la tarte si placinte, la... te miri ce.

Am dezamagit copilul care isi dorea sa se plimbe cu elicopterul (poate la anul) si am pornit catre casa cu sentimentul ca am mai gasit o traditie: halauditul prin targurile de toamna. Si speranta ca in anii urmatori va fi mai cald (sau cel putin stiind ce vant este acolo ne vom imbraca noi mai bine).

Ziua de Thanksgiving (luni) a venit linistita si calma - in sfarsit un moment de pace in vietile noastre atat de bramburite in ultimul an. Am petrecut-o intr-o dulce lenevire si in vorbaria constanta a copilului.

Si pentru ca e vorba de Recunostinta, o lista (ne-exhaustiva) a Recunostintelor noastre:

• suntem recunoscatori ca suntem sanatosi si impreuna


• suntem recunoscatori ca familiile si prietenii sunt sanatosi


• suntem recunoscatori ca totul merge relativ OK


• suntem recunoscatori ca avem un acoperis deasupra capului (OK, recunosc, al nostru e pe duca)


• suntem recunoscatori pentru painea de pe masa, vinul din pahare si focul din semineu


• suntem recunoscatori pentru lectiile de diverse


• suntem recunoscatori pentru linistea si pacea din casa si din imprejurimi


• suntem recunoscatori pentru educatorii copilului


• suntem recunoscatori pentru zilele frumoase de toamna si chiar si pentru ploaia recishoara


• suntem recunoscatori ca ne permitem in continuare sa facem ce ne place


• suntem recunoscatori pentru tot ce este bun in viata noastra si pentru puterea care ni se da sa ducem si ce este mai putin bun


• pe scurt: suntem recunoscatori

Ma uit cu drag la cerul senin de afara (desi e rece) si la culorile extraordinare din pomi - si ma bucur de tot acest colorit splendid. Ceea ce va doresc si voua, celor care cititi 'dragalasheniile' mele, cum dulce si delicat le spune L.