Inchipuiti-va un birou plin cu fluturi - inramati si cu niste culori splendide, inclusiv vestitul Blue Morpho. Si apoi inchipuiti-va un corp de biblioteca plin cu Asimov... si langa un alt corp plin cu cochilii si scoici, de la unele minuscule la cele pe care abia le poti tine in mana si in care auzi oceanele... Ca sa nu mai amintesc de veranda-solar, ceva la care visez de mult si care invariabil imi aduce aminte de veranda de la Unchiul Victor, de unde priveai Bucegii si nu aveai de facut decat cativa pasi ca sa-i si atingi...
Dar am deviat (imi lipsesc muntii enorm) - la sfarsitul cinei, asa cum e obiceiul aici, impreuna cu desertul vine si cafeaua. In cazul meu, bautoare doar de cafele ciudate, gen frappuccino si iced cappuccino, si acelea rar - mi s-a oferit un ceai. Totul bine si frumos - dar am fost rugata sa-mi aleg: si in fata mea au aparut 4 piramide superbe, dintr-o hartie fina cu diverse etichete. Am ales la intamplare (nu am ajuns inca la nivelul de 'cunoscator', mie imi place, pur si simplu, ceaiul verde, adica cel din frunze, fara cafeina adaugata Dumnezeu Stie de ce) si... am primit piramida.
Acum - cunoscatoare de ceaiuri nu-s, dar stiu sa apreciez frumosul... iar 'pliculetzul' in care se afla frunzele de ceai (pe care le vezi inca frunze!) este o adevarata opera de arta: dintr-un fel de matase fina, de o albete incredibila si in forma extraordinara de piramida - nici nu mai conteaza ce gust are ceaiul deja, bucuria consta in a adanci piramida in apa fierbinte. Ca sa existe inca un moment de incantare - in piramida de hartie, pe langa ceaiul propriu-zis, in imbracamintea lui matasoasa, exista o frunza de hartie, la fel de fina ca restul pe care iti gasesti 'ravasul' sau, cum remarca prietenul mucalit: ' acum vom ghici in frunze de ceai'.
Si in mod deloc surprinzator, destinul meu se desfasoara pe micutza frunza de hartie:
'Fa ce poti, cu ce ai, acolo unde esti.'
N-as fi putut rezuma mai perfect - este exact cu ce lucrez de cateva luni: ideea ca trebuie sa pot sa fac ceva acum, aici si ca nu-mi mai lipseste nimic (in afara de ceva cunostinte de marketing pe care le polish)...
Frunza mea de ceai a grait!
P.S. Incerc sa aflu de prietenii respectivi de unde as putea cumpara minunile piramidale si nu reusesc, le-au primit si ei cadou. Intr-un moment de luciditate azi de dimineata, vorbind cu bunica Angela despre mesajul meu din frunze imi dau seama ca - ati ghicit - pot face ceva cu ce am :) asa ca dau o cautare scurta pe google si din aproximativ 3 link-uri descopar ca magazinutul cel nou deschis la mai putin de 10 minute de mers pe jos de casa noastra are... da!... Tea Forte. Ghici unde se duce Alica saptamana asta? Nu stiu daca le si cumpar (pretul este pe masura finetii, de asteptat), dar macar sa le mai vad. N-as putea sa explic exact ce m-a atras atat de mult la ele: matasea in care sunt invelite, faptul ca sunt frunzulitze intregi, mesajul, forma (piramida) - poate una din ele in mod special sau poate intregul cu totul, la sfarsitul unei seri extraordinar de relaxante si placute.
Orice ar fi - a fost un moment perfect si ma bucur ca am avut ocazia sa il savurez :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu