21 noiembrie 2009

Tristeti de dupa-amiezi ploioase

... si de nostalgice obsesii...

Nu ploua (sau nu inca) si nici nu-s chiar asa trista. Poate obsedata - asta e greu sa apreciezi despre propria persoana, e mult mai usor sa recunostii obsesiile celorlalti.

Mi-am adus aminte tarziu sa verific programul clinicii veterinare si cum amandoi cateii sunt pe o dieta speciala, mancarea lor nu poate fi cumparata decat de la veterinar, nu se gaseste in magazine. Asa ca am descoperit la ora 4 ca la vet s-a inchis la... 3. Oops!

Nici o problema - internetul sa traiasca, stiu ca sunt nenumarate clinici veterinare in Burlington, o fi vreuna deschisa. Dupa ce am cercetat vreo 2-3 din apropiere si nu am descoperit nici un program am dat peste cea cu care am fost in contact acum 5 ani. Are o nota pe pagina principala: 'We are open 24-hours-a-day, 7-days-a-week to better serve you and your pet. Your pet will never be alone.'

Citesc si nu ma pot abtine sa nu ma induiosez un pic - acea ultima fraza e quintesenta sentimentelor noastre (de vinovatie)... Ma bucur ca exista o alta clinica cu program non-stop aici, in Burlington, si ma duc, firesc, cu gandul inapoi...

Imi aduc aminte de Brondi si de cat de dragalasha era - mai ales cat de duioasa. Si devin nostalgica.

Dar cum la noi in casa nu poti sa iti permiti luxul unor momente nostalgice prea indelungate, sunt trezita rapid la realitate de strigatele de lupta ale tribului de apasi care ne-au atacat sufrageria... si cand te gandesti ca au un singur luptator!

 

Niciun comentariu: