Ideea nu-mi apartine, este imprumutata de pe un alt blog (unde este imprumutata din alt blog... conform zicalei - dar din dar se face rai!). Mi s-a parut nastrusnica si - pe scurt - creezi un articol pentru intregul an in felul urmator: din fiecare luna alegi primul post si culegi primul paragraf.
Iacata mai jos Anul 2009 in versiunea Blogul Aliciei:
Ianuarie
Happy New Year: Iata-ne intrati intr-un An Nou! We wish you all the best year ever - may 2009 bring you heaps of health and happiness!
Februarie
The Puppy: In vara trecuta ne-am imprietenit cu o doamna dragutza si nepotul ei, din Pennsylvania. Ne intalneam la camping - ei cu un motorhome dragutz si cu 2 catelandri: un setter irlandez si un puppy Labrador. Bineinteles ca Philip al nostru, indragostit de animale cum este, a facut o pasiune teribila pentru Bear, Lab-ul ciocolatiu - si reciproc. Fiind Bear inca micutza si dragutza si fiind Jen (bunica) o femeie splendida Philip a fost lasat sa o plimbe pe Bear ori de cate ori avea ocazia.
Martie
Note de Martie: In viata fiecarui om sunt zile bune si zile mai putin bune. Maiestria consta in a aprecia zilele bune si a te bucura de ele total, in timp ce cauti bunul in zilele mai putin bune. N-am reusit eu inca sa fiu maestra totala, dar cred ca am reusit sa-mi imbunatatesc mult mentalitatea asupra vietii.
Aprilie
Inocenta: In revista mea 'de capatai' - Reader's Digest - gasesc de obicei milioane de articole interesante, dar ce citesc intotdeauna cu extrem de multa placere sunt 'glumele'. Unele sunt glume-glume (desi nu se compara cu autenticul nostru Bula orice-ai face), altele sunt, pur si simplu, anecdote din viata de zi cu zi.
Mai
Note de primavara tarzie: Anul acesta primavara se lasa greu, greu de tot. Flirteaza cu noi, precum o codana tinara cu petitorii nerabdatori - dar nu se lasa ademenita deloc. Ba vine, ba pleaca si noi ramanem infrigurati si aproape demoralizati.
Iunie
Frumusete: In timpurile actuale cand pare ca toata planeta este ravasita numai de ganduri si activitati cel putin dubioase, in care societatea in care traim si ne crestem copiii pare sa fie egoista pana la refuz si plina de rautate... exista inca sperante.
Iulie
Nostalgii: Sunt momente in viata cand te trezesti dimineata si ceva parca nu e la locul lui - si nu stii sa spui ce anume, nu stii cum ai putea sa repari acel ceva ca totul sa fie din nou perfect. Aceasta notiune aberanta a perfectului - pentru motive care imi scapa cautam non-stop perfectiunea; atunci cand nu cautam, precum gramatica limbii romane, mai mult ca perfectul! Hmm - nota pentru reflectii viitoare: perfectul (simplu sau compus) este un mod al trecutului... oare recunoastem perfectiunea numai dupa ce a trecut?! suntem incapabili sa o recunoastem in prezent? Dar am divagat.
August
On the road again... (5): Nici nu stiu de ce n-am scris in Iunie ca plecam - probabil din lipsa profunda de timp... nu ca as avea mai mult acum (pentru referinta - e prima oara cand plec cu taxele in valiza... va trebui sa le termin de acolo si sa le trimit contabilului :) ).
Septembrie
Toamna, bobocii si...: ... ei, bine, un nou inceput.
Octombrie
Thanksgiving: E probabil undeva o ironie profunda in faptul ca in plina criza (economica) am gasit de cuviinta sa cumpar pentru prima data un Corn al Abundentei. Ma rog, deoarece ma da sinceritatea pe dinafara (ce sens ar avea aceste ocazionale expresii de opinie si sentimente daca m-as apuca sa le fabric?!) - adevarul adevarat este ca nu am vazut niciodata unul de cumparat. Am vazut la Michaels odata, de mult - dar era cu fructe de plastic si am oroare de aceste obiecte imobile si fara viata... cred ca si cornul tot de plastic era...
Noiembrie
Concertul: Am inceput acum doi ani sa mergem la concerte de muzica simfonica - noi si copilul (ma rog, acum mai mult eu si copilul, ca e greu sa faci program cu bietul Florin in weekends)... intai la cele pentru 'tineri' - un format special de concert, de durata mititica, aproximativ 10 piese usoare, cu o poveste care le leaga impreuna. Cel mai fain a fost unul despre Beethoven - cu fragmente din niste scrisori intre un tinerel si unchiul sau. Familia tinerelului inchiriase camera de la etaj lui Beethoven si pustiul trece dintr-o aversiune puternica fata de ciudatul (cum li se va fi parand contemporanilor sai) compozitor la o afectiune probabil la fel de puternica. Intre scrisori - fragmente clasice care se potriveau cu textul...
Decembrie
Amish cinnamon bread: Am primit saptamana trecuta o punga cu un mix inauntru si cu o lista de instructiuni ciudate. 'Cadoul' venind de la o fetitza care ii e tare draga lui Philip - urmeaza instructiunile cu sfintenie si in fiecare zi avem ritualul 'pungii'. Majoritatea zilelor nu trebuie sa faci mare lucru, numai sa mai mesteci amestectul, o activitatea distractiva pentru orice copil.
5 ianuarie 2010
1 ianuarie 2010
Happy 2010!
Iata-ne cu inca un an trecut - pe undeva parca mai rapid decat anteriorul, pe undeva - parca mai interesant.
Este unul din putinele Revelioane pe care le petrecem undeva - dupa ce A.&L. au fost pe la noi in perioada Craciunului am descoperit ca programele noastre sunt suficient de relaxate ca sa ne intalnim... cand? pai ce zi mai buna decat Ajunul Anului Nou?
Planul initial continea si o raita la patinoar - dar... chiar inainte sa plecam imi dau seama ca nu am mai pus patinele pe picioarele copilului de mult... si, bineinteles, nu i se mai potriveste nici una din perechile de prin casa! Cele care in primavara ii erau un pic mari sunt complet mici, cele care in primavara ii erau muuuult prea mari - ii sunt muuuult prea mici... asa ca - ora 5 PM pe 31 Decembrie nefiind un moment bun sa cautam patine - plecam... fara ele :)
Copiii se joaca - fetele sunt dragutz aranjate si arata, ca de obicei, super-dulci. Ma distrez cum L. ii aranjeaza parului celei mari, cu fixativ si sclipici (au experienta de la competitiile de patinaj) si imi dau seama ca o sa-mi lipseasca aceasta activitate - eu... cu Star Wars... deh, baiat am vrut - baiat am!
Reusim cu greu sa-i oprim din activitatile lor zgomotoase si sa-i asezam la masa - mananca mai degraba 'pe fuga', un picior e deja plecat de la masa... dar mananca cate ceva. Apoi reusim si noi, adultii, sa ne hodinim un pic - si sa stam la taclale - nici nu mai stiu despre ce, cate in luna si in stele!
Pe nesimtite - s-a facut 11:45 si e momentul sa desfacem si sampaniile (au si copiii 'sampania' lor si sunt super-incantati). Eu sunt vesela nespus deja - in sfarsit am mai degustat o tuica precum prin Morenii copilariei mele... cat eram in Romania nu o apreciam la adevarata ei valoare, e clar :) Nimic mai usor de a creste valoarea a orice decat a o indeparta... Paranteza: cele 3 'chestii' de mancare / bautura care mi-au lipsit de la primul Craciun in Canada au fost (deloc suprinzator strans legate de Craciun): soriciul, tuica si mamaliga. Ordinea e ne-esentiala - daca mamaliga am descoperit (ma rog, am descoperit malaiul), tuica - mai gasesc cand si cand pe la vreun prieten caruia ii aduc prietenii / familia o sticla-doua... cu soriciul e trista situatia. Si n-as manca mult, nici macar nu pot - dar n-am mai pus gura pe sorici de 12 ani si jumatate! ma rog, mai degraba 13, ca se calculeaza din Craciun in Craciun :) Am inchis paranteza!
Cu sampania in pahar si cu ochii pe ceasul de la televizor (din parcul de la Niagara sau de la Toronto, am uitat ce urmaream) - am numarat cu totii 10, 9, 8... 2, 1 - HAPPY NEW YEAR!!
Iata-ne trecuti in 2010 - noi, cei care eram presupusi sa nu mai fim copii din anul 2000 - impreuna cu copiii nostri :)
Culcam cu greu copiii - au trecut de la oboseala in acea faza ezoterica de super-oboseala, in care rad cu usurinta, si plang si mai usor. In plus, bineinteles ca nu sunt obostiti - ei? Doamne Fereste! ii confundam cu alti copii. Al meu nu se lasa nici cand ii explic ca e trecut de miezul noptii - rade gales la mine. Si adoarme in drum spre perna!
In linistea brusca din casa mai incercam si noi sa ne uitam - la un filmulez cu 007 (oricat de mult mi-ar placea mie Daniel Craig, nu are nici pe departe stilul rafinat al lui Sean Connery sau eleganta subtila a lui Brosnan... dar filmele cu James Bond sunt intotdeauna un moment de distractie), apoi la niste emisiuni splendide pe canale de arta. Norocosii au asa ceva - firma noastra de Cablu a cam ris la mine cand i-am intrebat de sanatate... Si ce emisiuni superbe!
Pana la urma cedam cu totii - dimineata cei 3 omuletzi vor face ochi mult inaintea noastra. Norocul nostru e ca toti 3 se descurca relativ de capul lor - ceea ce ne si demonstreaza scurt, cand se catara pe dulapuri si prin frigider sa-si gaseasca ceva de mancare (dupa ce au soptit cateva minute in mijlocul bucatariei, intr-o incercare de a se organiza!).
Anul Nou a inceput bine - cu prieteni si cu muzica frumoasa, cu castele Europene superbe si cate si mai cate.
Un An Nou fericit tuturor!!
Este unul din putinele Revelioane pe care le petrecem undeva - dupa ce A.&L. au fost pe la noi in perioada Craciunului am descoperit ca programele noastre sunt suficient de relaxate ca sa ne intalnim... cand? pai ce zi mai buna decat Ajunul Anului Nou?
Planul initial continea si o raita la patinoar - dar... chiar inainte sa plecam imi dau seama ca nu am mai pus patinele pe picioarele copilului de mult... si, bineinteles, nu i se mai potriveste nici una din perechile de prin casa! Cele care in primavara ii erau un pic mari sunt complet mici, cele care in primavara ii erau muuuult prea mari - ii sunt muuuult prea mici... asa ca - ora 5 PM pe 31 Decembrie nefiind un moment bun sa cautam patine - plecam... fara ele :)
Copiii se joaca - fetele sunt dragutz aranjate si arata, ca de obicei, super-dulci. Ma distrez cum L. ii aranjeaza parului celei mari, cu fixativ si sclipici (au experienta de la competitiile de patinaj) si imi dau seama ca o sa-mi lipseasca aceasta activitate - eu... cu Star Wars... deh, baiat am vrut - baiat am!
Reusim cu greu sa-i oprim din activitatile lor zgomotoase si sa-i asezam la masa - mananca mai degraba 'pe fuga', un picior e deja plecat de la masa... dar mananca cate ceva. Apoi reusim si noi, adultii, sa ne hodinim un pic - si sa stam la taclale - nici nu mai stiu despre ce, cate in luna si in stele!
Pe nesimtite - s-a facut 11:45 si e momentul sa desfacem si sampaniile (au si copiii 'sampania' lor si sunt super-incantati). Eu sunt vesela nespus deja - in sfarsit am mai degustat o tuica precum prin Morenii copilariei mele... cat eram in Romania nu o apreciam la adevarata ei valoare, e clar :) Nimic mai usor de a creste valoarea a orice decat a o indeparta... Paranteza: cele 3 'chestii' de mancare / bautura care mi-au lipsit de la primul Craciun in Canada au fost (deloc suprinzator strans legate de Craciun): soriciul, tuica si mamaliga. Ordinea e ne-esentiala - daca mamaliga am descoperit (ma rog, am descoperit malaiul), tuica - mai gasesc cand si cand pe la vreun prieten caruia ii aduc prietenii / familia o sticla-doua... cu soriciul e trista situatia. Si n-as manca mult, nici macar nu pot - dar n-am mai pus gura pe sorici de 12 ani si jumatate! ma rog, mai degraba 13, ca se calculeaza din Craciun in Craciun :) Am inchis paranteza!
Cu sampania in pahar si cu ochii pe ceasul de la televizor (din parcul de la Niagara sau de la Toronto, am uitat ce urmaream) - am numarat cu totii 10, 9, 8... 2, 1 - HAPPY NEW YEAR!!
Iata-ne trecuti in 2010 - noi, cei care eram presupusi sa nu mai fim copii din anul 2000 - impreuna cu copiii nostri :)
Culcam cu greu copiii - au trecut de la oboseala in acea faza ezoterica de super-oboseala, in care rad cu usurinta, si plang si mai usor. In plus, bineinteles ca nu sunt obostiti - ei? Doamne Fereste! ii confundam cu alti copii. Al meu nu se lasa nici cand ii explic ca e trecut de miezul noptii - rade gales la mine. Si adoarme in drum spre perna!
In linistea brusca din casa mai incercam si noi sa ne uitam - la un filmulez cu 007 (oricat de mult mi-ar placea mie Daniel Craig, nu are nici pe departe stilul rafinat al lui Sean Connery sau eleganta subtila a lui Brosnan... dar filmele cu James Bond sunt intotdeauna un moment de distractie), apoi la niste emisiuni splendide pe canale de arta. Norocosii au asa ceva - firma noastra de Cablu a cam ris la mine cand i-am intrebat de sanatate... Si ce emisiuni superbe!
Pana la urma cedam cu totii - dimineata cei 3 omuletzi vor face ochi mult inaintea noastra. Norocul nostru e ca toti 3 se descurca relativ de capul lor - ceea ce ne si demonstreaza scurt, cand se catara pe dulapuri si prin frigider sa-si gaseasca ceva de mancare (dupa ce au soptit cateva minute in mijlocul bucatariei, intr-o incercare de a se organiza!).
Anul Nou a inceput bine - cu prieteni si cu muzica frumoasa, cu castele Europene superbe si cate si mai cate.
Un An Nou fericit tuturor!!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)