Instructions of King Cormac, King of Cashel
Be not too wise, nor too foolish
Be not too conceited, nor diffident
Be not too haughty, nor too humble
Be not too talkative, nor too silent
Be not too hard, nor too feeble.
If you be too wise, men will expect too much of you
If you be too foolish, you will be deceived
If you be conceited, you will be thought difficult
If you be too humble, you will be without honour
If you be too talkative, you will not be heeded
If you be silent, you will not be regarded
If you be too hard, you will be broken
If you be too feeble, you will be crushed.
23 februarie 2010
22 februarie 2010
Celts (3)
De pe acum stie toata lumea ca una din berzele din stolul meu (stiti vorba romaneasca fiecare cu 'pasarica' lui si unii... cu stolul) sunt celtii si cultura lor usor trista.
Am citit de curand o gluma (usor mioritica): cum e bumerangul irlandez diferit de cel australian? Amandoua se duc, cel irlandez nu se mai intoarce, dar canta un cantec trist despre cat de mult i-ar place sa se intoarca.
La capitolul legende si mituri irlandeze, iata una superba:
Irish God and Goddess of love
-----------------------------
Oengus is the Irish God of love, beauty and youth. According to the old folklore, his kisses became birds. It is also said that he dreamed of a beautiful maiden, named Caer, for whom he searched all over Ireland. Eventually, he found her chained to 150 other maidens, destined to become swans at the time of Samhain. Legend has it that Oengus transformed himself into a swan and was united with his love.
Aine of Knockaine is the Irish Goddess of love. She is also known as the Fairy Queen of Munster and as a goddess of fertility beause she has control and command over crops and animals, especially cattle. Another name by which she is known is Aillen.
Zeul si Zeita dragostei in Irlanda
----------------------------------
Oengus este Zeul Irlandez al dragostei, frumusetii si tineretii. Potrivit povestilor vechi, saruturile lui se transforma in pasari. Se spune, de asemenea, ca a visat o fecioara frumoasa, pe nume Caer, pe care a cautat-o in toata Irlanda. In sfarsit a gasit-o, legata cu lanturi de alte 150 de fecioare, destinate sa devina lebede la momentul Samhain. Legenda ne spuna ca Oengus s-a transformat el insusi in lebada si astefel s-a unit cu iubirea lui.
Aine din Knockaine este Zeita Irlandeza a dragostei. Ea este cunoscuta si sub numele de Regina cea dreapta din Munster, precum si ca zeita fertilitatoo, pentru ca avea control asupra culturilor agricole si asupra animalelor, in mod special a vacilor. Un alt nume sub care este cunoscuta este Aillen.
Cred ca stam prost (noi, romanii) la capitolul legende - sau poate nu le-am descoperit eu inca pe ale noastre? Cata poezie in ideea ca Zeul Dragostei isi transforma sarutul intr-o pasare... si cata delicatete in povestea lebedelor - care sunt cunoscute, de altfel, si in foclorul nostru, ca pasari nobile, ale iubirii - cine nu stie ca lebada isi alege seamana pe viata (fapt demonstrat in multe cazuri si stiintific)?
Mi-ar placea sa am imaginatia unui trubadur si sa pot scrie legende... poate o conving pe L. sa astearna frumuseti din acestea pe hartie!
Afara ninge incredibil - acum, la sfrasitul iernii - avem in sfarsit zapada care trebuia sa se astearna la Craciun! Dar imaginea e, oricum, idilica!
Noapte buna si legende frumoase!
Am citit de curand o gluma (usor mioritica): cum e bumerangul irlandez diferit de cel australian? Amandoua se duc, cel irlandez nu se mai intoarce, dar canta un cantec trist despre cat de mult i-ar place sa se intoarca.
La capitolul legende si mituri irlandeze, iata una superba:
Irish God and Goddess of love
-----------------------------
Oengus is the Irish God of love, beauty and youth. According to the old folklore, his kisses became birds. It is also said that he dreamed of a beautiful maiden, named Caer, for whom he searched all over Ireland. Eventually, he found her chained to 150 other maidens, destined to become swans at the time of Samhain. Legend has it that Oengus transformed himself into a swan and was united with his love.
Aine of Knockaine is the Irish Goddess of love. She is also known as the Fairy Queen of Munster and as a goddess of fertility beause she has control and command over crops and animals, especially cattle. Another name by which she is known is Aillen.
Zeul si Zeita dragostei in Irlanda
----------------------------------
Oengus este Zeul Irlandez al dragostei, frumusetii si tineretii. Potrivit povestilor vechi, saruturile lui se transforma in pasari. Se spune, de asemenea, ca a visat o fecioara frumoasa, pe nume Caer, pe care a cautat-o in toata Irlanda. In sfarsit a gasit-o, legata cu lanturi de alte 150 de fecioare, destinate sa devina lebede la momentul Samhain. Legenda ne spuna ca Oengus s-a transformat el insusi in lebada si astefel s-a unit cu iubirea lui.
Aine din Knockaine este Zeita Irlandeza a dragostei. Ea este cunoscuta si sub numele de Regina cea dreapta din Munster, precum si ca zeita fertilitatoo, pentru ca avea control asupra culturilor agricole si asupra animalelor, in mod special a vacilor. Un alt nume sub care este cunoscuta este Aillen.
Cred ca stam prost (noi, romanii) la capitolul legende - sau poate nu le-am descoperit eu inca pe ale noastre? Cata poezie in ideea ca Zeul Dragostei isi transforma sarutul intr-o pasare... si cata delicatete in povestea lebedelor - care sunt cunoscute, de altfel, si in foclorul nostru, ca pasari nobile, ale iubirii - cine nu stie ca lebada isi alege seamana pe viata (fapt demonstrat in multe cazuri si stiintific)?
Mi-ar placea sa am imaginatia unui trubadur si sa pot scrie legende... poate o conving pe L. sa astearna frumuseti din acestea pe hartie!
Afara ninge incredibil - acum, la sfrasitul iernii - avem in sfarsit zapada care trebuia sa se astearna la Craciun! Dar imaginea e, oricum, idilica!
Noapte buna si legende frumoase!
18 februarie 2010
Celts (2)
Maica-mea are ce are cu japonezii - nimic de zis, jos palaria, o cultura exceptionala, dar pe alocuri greu de inteles; e ceva in culturile asiatice care noua, europenilor, ne cam scapa. Eu - admir respectuos cultura japoneza, dar unde ma simt eu 'acasa' e in cultura irlandezilor si a scotienilor - n-as putea sa pun degetul exact pe ce anume ma atrage, probabil ca un pic din fiecare aspect. Sunt calzi si prietenosi (comparati cu recii saxoni), au o muzicalitate rar intalnita in alte culturi, stiu sa se distreze si stiu sa-si traiasca viata.
O 'gluma' pe care am citit-o de mult si am regasit-o de curand suna cam asa:
The rich American couldn't undertand why the Irish angler was lying lazily beside his boat on the beach, smoking a pipe. "Why aren't you out fishing?" asked the American. "Because I have caught enough fish for the day," said the fisherman. "Why don't you catch some more?" "What would I do with them?" "You could sell them and make more money," was the American's reply. "With that you could have a motor fixed to your boat and go into deeper waters and catch more fish. Then you would make enough to buy nets. These would bring you more fish and more money. Soon you would have enough money to own two boats . . . maybe even a fleet of boats. Then you would be a rich man like me." "What would I do then?" asked the fisherman. "Then you could really enjoy life." said the American. "And what do you suppose I might be doing right now?" said the Irishman, smiling and puffing away on his pipe.
Un American bogat nu putea sa inteleaga de ce pescarul Irlandez lenevea placut in barcutza lui, fumand din pipa. "De ce nu esti in larg, la pescuit?" a intrebat Americanul. "Pentru ca am prins suficient peste pentru astazi" a raspuns pescarul. "De ce nu prinzi mai mult?" "Si ce sa fac cu atata peste?" "Ai putea sa-l vinzi si sa faci mai multi bani" a fost raspunsul Americanului. "Cu banii ai putea sa-ti repari motorul la barca si sa te duci in ape mai adanci si sa prinzi si mai mult peste. Apoi ai avea suficienti bani sa cumperi plase. Asta ti-ar aduce si mai mult peste si mai multi bani. In curand ai avea suficienti bani sa cumperi 2 barci... poate chiar o flota. Si atunci ai fi un om bogat, ca mine" "Si ce s-ar intampla atunci?" intreba pescarul. "Atunci ai putea sa te bucuri cu adevarat de viata" spuse Americanul. "Si cam ce crezi tu ca fac eu chiar acum?!" intreba Irlandezul, zambind si tragand din pipa.
Dincolo de aspectul anecdotic al povestirii - daca te opresti din graba zilnica iti dai seama ca toata intelepciunea consta exact in a sti unde sa te opresti. Cand e suficientul suficient? Cand devine o goana dupa ceva care ti s-a dat de la inceput si n-ai avut intelepciunea sa observi?
Irlandezul e - in felul lui - mai fericit decat Americanul. De cati pescari Irlandezi ati auzit sa moara la 33 de ani de infarct? Nimic de zis - daca luam povestirea mot-a-mot... atunci pescaria este o meserie grea. Dar cine-si inchipuie ca ingrijirea unei flote este mai simpla - se inseala amarnic. Schimbi un anume tip de greutate (fizica) cu alta (psihica). E greu de spus unde e 'mai usor'. Da, probabil ca Irlandezul-pescar va avea rar ocazia sa ajunga la Louvre si sa admire operele de arta ale Renasterii. Intrebarea este - Americanul-proprietar de flota - va avea timpul necesar? Banii - da, sigur. Dar timpul?
Si ajungi la un moment dat sa realizezi ca cea mai pretioasa comoara in viata nu e banul (asa cum suntem majoritatea crescuti sa credem, dintr-un motiv sau altul) - cea mai pretioasa comoara este, de fapt, timpul (presupunand ca toate celelale sunt egale - sanatate, familie, prieteni etc.). Cu timp poti sa 'cumperi' bani, dar cu bani nu vrei reusi niciodata sa cumperi timp.
Fericiti cei care realizeaza acest adevar - si mai fericiti cei care il realizeaza cand inca mai au timp sa si faca ceva!
Urarea mea pentru ziua de azi?
May you always have what you need and need what you already have!
Fie ca intotdeauna sa ai ceea ce ai nevoie si sa ai nevoie de ceea ce deja ai!
Cu corolarul: fie sa descoperi cum sa inveti un copil bombardat de comercialismul capitalist ce este cu adevarat important.
Accept idei pentru corolar! :-)
O 'gluma' pe care am citit-o de mult si am regasit-o de curand suna cam asa:
The rich American couldn't undertand why the Irish angler was lying lazily beside his boat on the beach, smoking a pipe. "Why aren't you out fishing?" asked the American. "Because I have caught enough fish for the day," said the fisherman. "Why don't you catch some more?" "What would I do with them?" "You could sell them and make more money," was the American's reply. "With that you could have a motor fixed to your boat and go into deeper waters and catch more fish. Then you would make enough to buy nets. These would bring you more fish and more money. Soon you would have enough money to own two boats . . . maybe even a fleet of boats. Then you would be a rich man like me." "What would I do then?" asked the fisherman. "Then you could really enjoy life." said the American. "And what do you suppose I might be doing right now?" said the Irishman, smiling and puffing away on his pipe.
Un American bogat nu putea sa inteleaga de ce pescarul Irlandez lenevea placut in barcutza lui, fumand din pipa. "De ce nu esti in larg, la pescuit?" a intrebat Americanul. "Pentru ca am prins suficient peste pentru astazi" a raspuns pescarul. "De ce nu prinzi mai mult?" "Si ce sa fac cu atata peste?" "Ai putea sa-l vinzi si sa faci mai multi bani" a fost raspunsul Americanului. "Cu banii ai putea sa-ti repari motorul la barca si sa te duci in ape mai adanci si sa prinzi si mai mult peste. Apoi ai avea suficienti bani sa cumperi plase. Asta ti-ar aduce si mai mult peste si mai multi bani. In curand ai avea suficienti bani sa cumperi 2 barci... poate chiar o flota. Si atunci ai fi un om bogat, ca mine" "Si ce s-ar intampla atunci?" intreba pescarul. "Atunci ai putea sa te bucuri cu adevarat de viata" spuse Americanul. "Si cam ce crezi tu ca fac eu chiar acum?!" intreba Irlandezul, zambind si tragand din pipa.
Dincolo de aspectul anecdotic al povestirii - daca te opresti din graba zilnica iti dai seama ca toata intelepciunea consta exact in a sti unde sa te opresti. Cand e suficientul suficient? Cand devine o goana dupa ceva care ti s-a dat de la inceput si n-ai avut intelepciunea sa observi?
Irlandezul e - in felul lui - mai fericit decat Americanul. De cati pescari Irlandezi ati auzit sa moara la 33 de ani de infarct? Nimic de zis - daca luam povestirea mot-a-mot... atunci pescaria este o meserie grea. Dar cine-si inchipuie ca ingrijirea unei flote este mai simpla - se inseala amarnic. Schimbi un anume tip de greutate (fizica) cu alta (psihica). E greu de spus unde e 'mai usor'. Da, probabil ca Irlandezul-pescar va avea rar ocazia sa ajunga la Louvre si sa admire operele de arta ale Renasterii. Intrebarea este - Americanul-proprietar de flota - va avea timpul necesar? Banii - da, sigur. Dar timpul?
Si ajungi la un moment dat sa realizezi ca cea mai pretioasa comoara in viata nu e banul (asa cum suntem majoritatea crescuti sa credem, dintr-un motiv sau altul) - cea mai pretioasa comoara este, de fapt, timpul (presupunand ca toate celelale sunt egale - sanatate, familie, prieteni etc.). Cu timp poti sa 'cumperi' bani, dar cu bani nu vrei reusi niciodata sa cumperi timp.
Fericiti cei care realizeaza acest adevar - si mai fericiti cei care il realizeaza cand inca mai au timp sa si faca ceva!
Urarea mea pentru ziua de azi?
May you always have what you need and need what you already have!
Fie ca intotdeauna sa ai ceea ce ai nevoie si sa ai nevoie de ceea ce deja ai!
Cu corolarul: fie sa descoperi cum sa inveti un copil bombardat de comercialismul capitalist ce este cu adevarat important.
Accept idei pentru corolar! :-)
14 februarie 2010
Go raibh míle maith agat!
Am fost intotdeauna fascinata de culturile cu istorie bogata si legende frumoase. Una din aceste culturi s-a lipit de mine incredibil: este vorba de celti (irlandezi, scotieni). Am citit multe carticele cu baza in legendele irlandeze (in general e vorba de Irlanda) si intotdeauna m-au fascinat multitudinea de spiridusi si zanutze care le coloreaza viata. Nu mai vorbim de muzica - inca n-am intalnit celt care sa nu cante sau danseze extraordinar.
Ca si muzica noastra populara si a lor e mai mult trista decat vesela - si tocmai mi-a explicat un irlandez ca 'misca spiritul'. Corect - intotdeauna o melodie usor trista te va pune mai mult pe ganduri decat una saltareatza. L-am intrebat de ce sunt majoritatea triste (exceptie facand muzica de dans, care e super-vioaie) si n-a stiut nici el sa-mi explice, poate ca fiind muzica de balade, de trubaduri - s-a gandit. Corect, ce, baladele noastre sunt saltarete?! Nu-s...
Intotdeauna mi-a placut muzica lor - au voci deosebite, tonalitati cu totul si cu totul speciale, iar cand le auzi 'scripca' si le vezi picioarele zburdand intr-o viziteza inimaginabila parca-parca te-ai pune si tu pe dansat cu ei. Iar de legende - ce sa mai vorbim: bogatia de fiinte supra-naturale este incredibila. Si sunt putine cele bune-bune, nu au acesta manie cu 'alb sau negru'. Un spiridus pe care-l crezi bun are intotdeauna si o latura mai putin pozitiva... un vrajitor care pare negru-negru il descoperi cu o vinishoara alburie, care ii da posibilitatea sa devina bun, totul e sa vrea. Aceasta idee de optiune, de alegere personala e incantatoare - da, destinul e oarecum scris acolo, dar inca iti sta in putere sa schimbi cate ceva, numai sa vrei sa schimbi.
Si peste toate acestea - urarile si blestemele lor sunt absolut fascinante. Nu sunt niciodata sigura unde incepe una si se termina alta, o urare care incepe de bine se poate termina foarte prost. Din nou aceasta impletire a binelui cu raului.
Spre exemplu, am ris cinci minute cu lacrimi cand am auzit prima oara aceasta 'urare' (blestem e cuvantul potrivit):
May the fleas of a thousand camels infest the armpit of your enamies and may their arms be too short to scratch.
Intr-o traducere aproximativa:
Fie ca puricii de la 1000 de camile sa infesteze sub-bratul inamicilor tai si fie ca mainile lor sa fie prea scurte ca sa se poata scarpina.
Bineinteles ca exista miriade de variante, una mai vizuala decat cealalta, una mai dramatica decat cealalta. Si toate la fel de expresive. Nu mai are nici un sens sa injuri pe cineva cand poti sa faci mult mai mult dezastru cu cuvinte frumoase...
La fel de expresive le sunt si urarile:
May the saddest day of your future be no worse
Than the happiest day of your past.
Fie ca cea mai trista zi din viitor sa nu fie mai rea
Decat cea mai fericita zi din trecut.
Simplu si la obiect!
Precum si (traducerea in engleza a titlului Gaelic)
May you have a thousand good things!
Fie sa ai o mie de lucruri bune!
Ca si muzica noastra populara si a lor e mai mult trista decat vesela - si tocmai mi-a explicat un irlandez ca 'misca spiritul'. Corect - intotdeauna o melodie usor trista te va pune mai mult pe ganduri decat una saltareatza. L-am intrebat de ce sunt majoritatea triste (exceptie facand muzica de dans, care e super-vioaie) si n-a stiut nici el sa-mi explice, poate ca fiind muzica de balade, de trubaduri - s-a gandit. Corect, ce, baladele noastre sunt saltarete?! Nu-s...
Intotdeauna mi-a placut muzica lor - au voci deosebite, tonalitati cu totul si cu totul speciale, iar cand le auzi 'scripca' si le vezi picioarele zburdand intr-o viziteza inimaginabila parca-parca te-ai pune si tu pe dansat cu ei. Iar de legende - ce sa mai vorbim: bogatia de fiinte supra-naturale este incredibila. Si sunt putine cele bune-bune, nu au acesta manie cu 'alb sau negru'. Un spiridus pe care-l crezi bun are intotdeauna si o latura mai putin pozitiva... un vrajitor care pare negru-negru il descoperi cu o vinishoara alburie, care ii da posibilitatea sa devina bun, totul e sa vrea. Aceasta idee de optiune, de alegere personala e incantatoare - da, destinul e oarecum scris acolo, dar inca iti sta in putere sa schimbi cate ceva, numai sa vrei sa schimbi.
Si peste toate acestea - urarile si blestemele lor sunt absolut fascinante. Nu sunt niciodata sigura unde incepe una si se termina alta, o urare care incepe de bine se poate termina foarte prost. Din nou aceasta impletire a binelui cu raului.
Spre exemplu, am ris cinci minute cu lacrimi cand am auzit prima oara aceasta 'urare' (blestem e cuvantul potrivit):
May the fleas of a thousand camels infest the armpit of your enamies and may their arms be too short to scratch.
Intr-o traducere aproximativa:
Fie ca puricii de la 1000 de camile sa infesteze sub-bratul inamicilor tai si fie ca mainile lor sa fie prea scurte ca sa se poata scarpina.
Bineinteles ca exista miriade de variante, una mai vizuala decat cealalta, una mai dramatica decat cealalta. Si toate la fel de expresive. Nu mai are nici un sens sa injuri pe cineva cand poti sa faci mult mai mult dezastru cu cuvinte frumoase...
La fel de expresive le sunt si urarile:
May the saddest day of your future be no worse
Than the happiest day of your past.
Fie ca cea mai trista zi din viitor sa nu fie mai rea
Decat cea mai fericita zi din trecut.
Simplu si la obiect!
Precum si (traducerea in engleza a titlului Gaelic)
May you have a thousand good things!
Fie sa ai o mie de lucruri bune!
8 februarie 2010
Ganduri in noapte
In peregrinarile mele pe internet, sarind din idee in idee - cautand, de data aceasta, Dracula Blues al lui Andries, dau peste un video cu Pittis. Imi aduc aminte ca, iata, inca un mare actor dus dintre noi si de acolo la a-i cauta o biografie e numai un pas. Asa re-descopar un radio uitat: Radio 3 Net, redenumit, apt, Florian Pittis.
Ca de obicei in perioadele nostalgice - stau de 2 zile in Radio 3 Net si ascult folk-ul nostru. Ma intorc adesea la Pasarea Colibri, probabil pentru ca nu am alt Mircea Vintila si pentru mine el este #1 absolut al muzicii folk romanesti. Bineinteles (google-ul sa traiasca! ce m-as face fara google, oare?!) ca am cautat tot ce am putut in materie de biografie - recunosc cu rusine ca nu stiam mai nimic. Stiam numai ce simteam - ca e o persoana deosebita, de o muzicalitate rar intalnita. Aflu ca a studiat muzica si, nici nu ma mir, ca a fost parte din primul festival folk... mda... cu el si cu generatia lui probabil ca s-a nascut genul in Romania.
Cautand o biografie a formatiei Pasarea Colibri (nu-mi aduceam aminte cum il cheama pe Vladu Cnejevici si inca nu-mi aduc aminte cum il cheama pe jumatatea din duetul Poesis cu care au inceput sa concerteze in anii 2000) am dat peste aceasta descriere a pasarii colibri:
Vechii amerindieni credeau ca Marele Spirit a inzestrat micuta pasare cu calitati magice. Penele sale erau adunate cu grija si pretuite ca avand vibratia iubirii. Indienii erau convinsi ca prin cantecul ei poate destepta medicamentul din flori si ca nu ramane niciodata in locuri in care apare uratenia sau rautatea. De altfel, pasarea colibri moare repede daca este prinsa in plasa, inchisa in colivie sau agresata.
Ce descriere perfecta a muzicii lor!
Raman ascultand Colibri si tot ce-mi mai pica sub ochi in materie de folk romanesc. Raman cu vibratia sentimentelor cand gingase cand nu chiar. Dar cu nostalgia adolescentei, ca intotdeauna cand ma apropii de folk.
Ca de obicei in perioadele nostalgice - stau de 2 zile in Radio 3 Net si ascult folk-ul nostru. Ma intorc adesea la Pasarea Colibri, probabil pentru ca nu am alt Mircea Vintila si pentru mine el este #1 absolut al muzicii folk romanesti. Bineinteles (google-ul sa traiasca! ce m-as face fara google, oare?!) ca am cautat tot ce am putut in materie de biografie - recunosc cu rusine ca nu stiam mai nimic. Stiam numai ce simteam - ca e o persoana deosebita, de o muzicalitate rar intalnita. Aflu ca a studiat muzica si, nici nu ma mir, ca a fost parte din primul festival folk... mda... cu el si cu generatia lui probabil ca s-a nascut genul in Romania.
Cautand o biografie a formatiei Pasarea Colibri (nu-mi aduceam aminte cum il cheama pe Vladu Cnejevici si inca nu-mi aduc aminte cum il cheama pe jumatatea din duetul Poesis cu care au inceput sa concerteze in anii 2000) am dat peste aceasta descriere a pasarii colibri:
Vechii amerindieni credeau ca Marele Spirit a inzestrat micuta pasare cu calitati magice. Penele sale erau adunate cu grija si pretuite ca avand vibratia iubirii. Indienii erau convinsi ca prin cantecul ei poate destepta medicamentul din flori si ca nu ramane niciodata in locuri in care apare uratenia sau rautatea. De altfel, pasarea colibri moare repede daca este prinsa in plasa, inchisa in colivie sau agresata.
Ce descriere perfecta a muzicii lor!
Raman ascultand Colibri si tot ce-mi mai pica sub ochi in materie de folk romanesc. Raman cu vibratia sentimentelor cand gingase cand nu chiar. Dar cu nostalgia adolescentei, ca intotdeauna cand ma apropii de folk.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)