Olimpiada

Anul acesta Olimpiada a trecut peste noi ca un val-vartej - nici nu stiu cand s-au dus cele 2 saptamani, mai ales ca ultimele 3 zile am fost la Expozitia din Toronto si am pierdut aproape jumatate din medalii :) Ajungeam acasa si inca 3-4 medalii!

Dar am urmarit cu atentie tot ce am putut in rest - ne-am bucurat nespus de prima medalie de aur: nici ca se putea o 'alegere' mai potrivita (a destinului) decat in persoana dragutului de Alex, un model de modestie si bun-simt. De altfel, ca si la Jocurile Olimpice de vara de acum 2 ani, le urmaresc cu un alt 'simt' (sa zicem, nu gasesc ceva mai potrivit) - pana acum cativa ani eram un simplu spectator, amintindu-mi cu nostalgie de descrierile feerice ale lui Topescu si incurajand pe rand cand o echipa (Canada) cand alta (Romania). De cand am inceput sa particip in competitiile de talere - atentia mea s-a ascutit la anumite detalii. Pana acum cativa ani nu remarcasem cat sunt de negative majoritatea comentariilor. Se vede clar cand comentatorul este un fost sporiv (majoritatea comentatorilor in patinaj artistic sau viteza, sau in tenis - sunt fosti sportivi: comentariile lor sunt intotdeauna pozitive, totdeauna gasind un aspect bun chiar atunci cand punctajul e sub asteptari). Ce mi-a sarit in ochi la aceste Jocuri este bunul simt al celor care au castigat (vorbesc de Canadieni aici) - toti spuneau cam acelasi lucru (majoritatea fiind medaliati Olimpici pentru prima oara): sunt mandri, sunt bucurosi, multumesc tuturor celor care i-au ajutat si ca nu s-au gandit la medalie, ci s-au relaxat si au incercat sa se bucure de moment.

Cateva zile dupa inceputul Olimpiadei, copilul nostru si-a exprimat dorinta de a cumpara mascotele. Incerc sa aflu care ii este motivatia (casa fiind plina de animale de plus) si recunosc ca ma asteptam la ceva de genul 'are cutarita coleg' (stiam ca venisera deja cativa cu memorabilia Olimpica la scoala). Spre profunda mea uimire imi explica linistit ca ii lipseste ceva ca sa poata sa urmareasca cu tot sufletul Jocurile Olimpice si sa-i aclame pe atleti si ca acel ceva se afla in mascote. Ce anume?

SPIRITUL OLIMPIC

Stau un moment sa inteleg daca glumeste, a inventat sau a auzit undeva aceasta minune. Imi dau seama ca nu, este propria lui creatie. Si cum la o asemenea explicatie nu exista replica, ne imbracam si pornim imediat catre mall. Unde, in nevinovatia lui copilareasca, isi alege una din mascote si atunci cand il indemn sa le ia si pe celelalte imi spune ca nu are nevoie, Miga e suficienta pentru a-l umple de Spirit Olimpic. Bineinteles ca i le cumpar pe toate - copilul a inteles care e ideea Jocurilor mai bine decat miriade de adulti pe care-i cunosc...

Ne intoarcem acasa si isi aranjeaza toate cele 3 mascote + fanul #1 (aflu si eu ca nu sunt 4 mascote, numai 3! a 4-a este cel mai mare sustinator al Olimpicilor) frumos pe perna, la loc de cinste. Le povesteste minute in sir numai el stie ce - adoarme cu greu, numai dupa ce il amenint ca i le iau! Desi cred ca inca le mai povesteste, in soapta, ceva.

Si poate ca el are, de fapt, dreptate - incepand de a doua zi curg medaliile Canadei cu nemiluita...