Citesc in urma si imi dau seama ca am devenit oarecum obsedata cu anotimpurile - mai ales cu primavara. Nu e foarte neobisnuit, tinand cont ca vremea a fost foarte ciudata in ultimii cativa ani si, mai ales, ca organismul se resimte un pic mai serios in ultimul timp.
Anul acesta, ca si anul trecut primavara a venit peste noi brusc si cu temperaturi ridicate, cu un soare incredibil de stralucitor si cer senin indemnand la veselie. Pentru ca numai cateva zile mai tarziu sa se razgandeasca, Baba Dochia aici nu tine o saptamana, ci toata luna martie, se pare.
In cele cateva zile frumoase (Dumnezeu s-a milostivit un pic de noi, cei care stam pe langa casa in vacanta de primavara si a dat sus-numitele si mult-asteptatele zile insorite taman in saptamana de vacanta!) m-am invrednicit sa refac cutia pasarilor de pe televizorul din curte - am auzit cateva turturele si nenumarati Robini... inca nu si-au luat nici unele inima in dinti, sper sa revina turturelele noastre... imi sunt nespus de dragi si mi-ar parea rau sa ne fi parasit!
In afara de cutie - l-am mai ajutat pe Florin la antrenamente si am scos bicicletele din shed si le-am pus in functiune. L-am convins chiar pe Philip sa se aburce pe bicicleta cumparata anul trecut, cea cu frane pe manere... dupa multe caraieli si o intalnire de gradul III cu un brad a concluzionat la sfarsitul primei zile ca e super-ultra bicicleta cea noua si a facut planuri de ce sa facem cu cea 'veche'.
Peregrinarile noastre de primavara ne-au dus prin tot orasul - am descoperit alei pentru biciclete si parculete pe care nu le stiam decat din auzite. Ne-am amuzat un pic la mall, unde aveau un 'Lego land' - ca de obicei se apuca temeinic de treaba si intra foarte usor in vorba cu ceilalti copii. Re-descoperim in parc niste copii de anul trecut - si se lanseaza scurt intr-un joc de-a prinselea. Cateodata il invidiez pentru usurinta cu care intra in vorba cu strainii... incerc sa invat din non-salanta lui si ma amuz de discutiile ad-hoc pe care le poarta.
Dau un pic cu grebla si prin curte, si descopar ca mi-au iesit niste ghiocei (erau ingropati sub un maldar de frunze) - ii admiram in fiecare zi, vestitori firavi a ceea ce va urma. In fiecare zi mai descoperim cate o frunza noua: niste branduse, cred, niste zambile, s-ar putea chiar si cateva frunze de lalele... e greu de spus dupa varful timid pe care l-au scos din pamant... Imi fac planuri pentru o gradinita de legume si amandoi (Philip si cu mine) visam la ziua in care vom putea sa gradinarim un pic - e hotarat sa ne apucam imediat, dar stiu ca va veni frigul din nou si ar fi pacat. Asa ca am cazut de acord sa asteptam primavara 'adevarata' (nu stiu cum sa numim aceasta incalzire: pre-imprimavarare?!
Intr-una din zilele de vacanta vizitam Festivalul de Sirop de artar din urbe - avem un parc destul de marishor (cel in care cu multi ani in urma am vazut un lup ziua in amiaza mare) chiar la granitza dintre Burlington si Oakville. Din nefericire nu mi-am dat seama cat de devreme se inchide chiar si acum, in timpul vacantei (la ora 3!) asa ca dupa ce mancam vestitele pancakes si ne plimbam linistiti prin parc, descoperind (a cata oara?) toata istoria siropului ajungem la 'Gift shop' taman la timp ca sa ne inchida usa in nas... ma intristez un pic - chiar visam la o acadea de sirop - o fac in forme de frunza de artar, asezate pe gheata 'rasa' (un fel de zapada inghetata): se toarna siropul aburind in forma si se raceste in cateva minute de la frigul zapezii... dar... asta e.
Ne consolam cu o tura pe la animale - gasim 10 purcelushi de aproximativ o luna: mici, rozalii si dormind frumosi aliniati sub o lampa imensa (care le tine cald) - ca toti puii de animale sunt o minune absoluta; apoi incercam sa convingem paunul sa-si deschida coada, dar nu reusim decat sa aducem o chickadee sa ne manance din palma (si Philip si Florin sunt incantati de acest fenomen - Philip ii explica doct lu' ta'su ca el a mai hranit chickadees; dar e la fel de incantat de fenomen ca anul trecut) si dupa ce atragem jumatate din parc in jurul nostru ne declaram sufocati, ii lasam pe ceilalti galagiosi urbanisti sa incerce sa atraga pasarelele si noi luam cararea padurii pe una din potecile din parc. Philip sare, alearga, tipa si isi consuma (cred eu) toata energia - dar ma insel, are rezerve inepuizabile: dupa ce mesteca precis o 'bara de energie' reia toate activitatile de razbel (e cand una din clonele din Star Wars, cand Aniken Skywalker, cand Luke, cand te mai miri cine; nu m-am amuzat niciodata de Star Wars si astept cu nerabdare sa devina far de Star Trek - acolo da, avem ce discuta :) ). Si cum vrea jos la rau, gasim o a doua poteca si ne continuam aventurile prin padure.
Saptamana se termina prea repede si luni dimineata se trezeste si imi spune ca 'e obosit, vrea sa stea acasa sa se odihneasca'. Incerc sa ma lamuresc daca e oboseala, e lipsa de chef de mers la scoala sau e inceputul unei raceli. Imi dau seama ca e, intr-adevar, oboseala - asa ca ramane acasa. Nu ca ar dormi in timpul zileim deoarece are un stil super-ciudat: se scoala dimineata (de obicei fix la aceeasi ora, indiferent de ora la care se culca) si pana la ora de culcare, seara, nu mai pune geana peste geana, oricat ar fi de obosit. Exceptii: daca mergem cu masina si e obosit cateodata mai adoarme in masina; sau daca este bolnavior. Se joaca toata ziua fel de fel si, intr-adevar, a doua zi se scoala si pleaca la scoala vesel si cumintel. Din fericire am invatat sa am incredere in subconstient si n-am chinuit bietul copil degeaba :)
Cu sfarsitul vacantei a venit si sfarsitul pre-primaverii - s-a lasat frigutz si intr-una din dimineti descopar cu stupoare ca sunt -5 grade afara; din nefericire dupa ce l-am dus pe copil la scoala (si am inghetat, bineinteles, bocna! eu, intr-o jachetica si un tricou!).
Acum asteptam cu incredere primavara adevarata - ne-au anuntat-o pentru Saptamana Mare (22 grade Sambata!).
Intre timp ascultam ciripeala din gradina si urmarim fiecare fir de iarba care se inverzeste!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu