Am produs un mic monstru - in sensul bun al cuvantului. Am revenit saptamana trecuta destul de tarziu de la o preumblare prin imprejurimi si am incercat sa culc copilul fara cititul de seara - dar nu am reusit. A inceput sa planga cu lacrimi de crocodil si cu suspine adanci: cum adica sa nu mai citim? Am incercat sa-i citesc numai o pagina - si in principiu s-a declarat OK, dar dupa ce l-am invelit si i-am spus 'noapte buna' - cine mi-a aparut cu ochii carpiti la usa sufrageriei? Copilul in persoana - explicandu-mi ca nu poate sa doarma si ca stie ce sa faca in acest sens. Ce? Daca-l las inca 5 minute sa-si citeasca singur din carte, va adormi negresit! Pe de o parte stiu ca ar fi trebuit sa doarma... pe de alta imi dau seama ca nu vom face decat sa pierdem exact aceleasi 5 minute (daca nu cumva mult mai multe) argumentand pro si contra si vom termina prin a fi amandoi mai obositi si nefericiti decat la inceput. Asa ca - ii aprind lumina si il las studiind o carte. Vine singur peste 10 minute sa-mi spuna ca l-am lasat mai mult de 5 minute si ca a terminat toata cartea de citit! 'You are a great mommy!' Ce compliment mai bun poti sa iti doresti?
Alteori nu vrea sa citim povesti - cere carti pe teme serioase. Asa ca ne facem mini-cercetarile noastre de seara, luam teancul de enciclopedii si cautam raspunsuri la fel si fel de intrebari. Ca de obicei, la unele stiu sa raspund, la altele - nici cea mai vaga idee nu am, altele - nu stiu cum sa-i explic pentru varsta lui... dar incerc si in general reusesc. Imi place ca gandeste - il intreb de ce daca pui o minge pe un plan inclinat cade la vale, cand aceeasi minge pusa pe covor va sta neclintita? Se gandeste un moment si apoi gaseste singur explicatia: o trage ceva in jos... si ce o trage? Gravitatia!! Am descoperit gravitatia nu de mult, cu vestita intrebare - de ce nu cad oamenii din emisfera sudica de pe pamant? cum de stau ca si cei din emisfera nordica? Am aflat apoi si ca pe luna forta de gravitatie e mai mica decat pe pamant - si ce se intampla? poti sa sari mai sus! corect...
In seara asta dorea sa afle ce forma de viata a aparut prima oara pe pamant - s-a uitat la un documentar in care se povestea ceva pe acest subiect... trebuie sa ma uit si eu maine, sa vad exact despre ce era vorba (ceva cu un animal care isi poate misca [,] capul de la stanga la dreapta si care isi poate roti laba... de pe vremea dinozaurilor...). Pana una alta - re-descopar numele erelor terestre... am studiat dinozauri nu de mult si nu mai stiam exact perioadele si in ce ordine erau. Acum sa ma intrebi despre Cretacic!
Tot astazi, vazand unul din magazinele de pe strada principala, care este de inchiriat (s-a mutat intr-o locatie mai mare si mai frumoasa chiar vis-a-vis de fosta locatie) m-a intrebat ce se intampla cu locul respectiv. Conversatia s-a desfasurat cam asa:
- Il inchiriaza cineva.
- Cine?
- Nu stiu... cine vrea sa-si faca un nou magazin acolo.
- Si cat costa sa-l cumperi?
- Destul de mult, e o locatie destul de bunicica.
- Pot sa-l cumper cu banii din pusculita?
- Probabil ca nu - dar ce vrei sa faci cu el?
- Sa deschid un magazin!
- Ce fel de magazin?
- Un magazin cu articole pentru arta
- Ce fel de arta?
- Pensule, vopsele, arta in general!
- Frumos... de ce?
- Pentru ca asta vreau sa fac! Si fac si o galerie pentru artisti - pot sa isi puna tablourile in galerie pentru o suma oarecare.
Nu s-a gandit rau - nu exista nici un asemenea magazin in oras. Locatia ar fi, intr-adevar, interesanta pentru asa ceva... Pot numai sa sper ca va creste si isi va pastra acest spirit intreprinzator.
Cateodata se opreste din povestile pe care le creeaza (cand se face mare o sa faca filme, Star Wars, noi episoade!) si incepe si imi povesteste ceva de pe la scoala. Inca reusesc sa despart fictiunea de realitate si descopar in intrebarile lui subtilitati deosebite - incearca sa afle cum sa rezolve anumite probleme sociale pe care le are... impartaseste ce idei are el si ma intreaba daca sunt bune solutiile lui. Cateodata sunt perfecte, alteori ii dau cate o sugestie si apoi cladeste solutii noi, mai aproape de 'perfectiune'. Vine intotdeauna a doua zi sa-mi spuna ce rezultate a avut. Reuseste la varsta lui sa separe binele de rau cu o maturitate deosebita. M-am temut initial ca va fi usor 'incoltit' de bullies. Si cum are unul in clasa, am urmarit evolutia relatiei lor indeaproape, incercand sa-l las sa aleaga singur drumul potrivit. M-am linistit cand mi-a povestit ca B. a zis 'hai sa facem X' (unde X era o prostie incomensurabila) si el i-a replicat: 'nu cred ca e o idee buna. hai mai bine sa ne jucam cu Y & Z'. Daca la varsta lui a reusit sa descopere cum sa reziste presiunilor colegilor - e ok.
Isi continua povestea cu R2D2 si Captain Jack si Clonele de pe nava - ataca fioros pe cineva si eu nu mai am rabdare pana ajungem la Star Trek... faza aceasta de Star Wars se dovedeste a fi mai 'dureroasa' decat mi-am imaginat initial. Pana atunci - va trebui sa-i gasesc un light-sabre, are prea mult fun cu unul din prietenii de la scoala!
