Preocupari autumnale

In ultima zi de vara (care a fost, intr-adevar, calduroasa si senina) dupa plimbarea pe biciclete prin cartier am revenit acasa unde copilul nostru a decis ca vrea sa fie ajutat de Ma (adica eu) la un proiect. Scoala asta noua e buna ea, dar cred ca pana la sfarsitul anului o sa dau faliment la neuroni complet... nici n-a inceput bine trimestrul si facem proiecte. Nuuu, nu pentru scoala (am facut deja unul si acolo, de fapt, si mai urmeaza)... pentru noi, idei personale.

Pana acum cateva zile camera lui era 'laborator' - precum depune marturie... usa! pe care fusesera lipite cu incredere fel si fel de semne ('Intrarea copiilor sub 10 ani interzisa'... 'Fumatul interzis'... 'Atentie - laborator'). In ultimele timp era evident ca trecuse vremea laboratorului si venea vremea altei idei. Ce idee?

Nemesisul meu - Star Wars. Nu mi-a placut niciodata si incerc din rasputeri sa gasesc ceva 'placubil' la el si nu reusesc - de luni de zile ma asasineaza propriul copil cu povestiri si episoade practic non-stop din Star Wars. Lego e Star Wars, cartile sunt Star Wars (acolo am mai pus eu piciorul in prag ca ajusesem la capatul rabdarii) - totul e Star Wars. Nici nu trebuie sa-l intreb ce costum ii trebuie pentru Haloween...

Asa ca iata-ma la 7:30 seara cautand pe internet imagini cu Star Wars si punand rapid impreuna un afis pentru scoala lui de antrenat clone! Complet cu un 'card reader' si un card de intrare in camera (n-ai voie decat daca ai card). Norocul meu ca intotdeauna mi-a placut compozitia - si, de fapt, n-a trebuit sa muncesc prea mult, deoarece clientul meu stia foarte bine ce vrea. M-a uimit, de fapt, precizia si usurinta cu care a construit intregul afis in cap...

Si la capitolul uimiri - ieri au avut "Casa Deschisa" la scoala - o seara in care familiile sunt invitate sa viziteze scoala, impreuna cu odraslele - si copiii au o placere deosebita de a-si purta parintii din loc in loc, explicand (cu maturitatea pe care numai un copil de clasa a 2-a o poate afisa) ce fac ei toata ziua.

In acest caz - profesorul le facuse si o lista de ce pot sa arate parintilor - sa nu cumva sa uite ceva (ca si cand asta ar fi posibil!). Am inceput prin a vizita pupitrul - pe care erau asezate caietul de matematica si jurnalul. In jurnal scriu la inceputul saptamanii (de obicei) ce au facut peste weekend - pagina este jumatate alba / jumatate 'dictando': in jumatatea alba copilul deseneaza ceva legat de povestirea lui. Nimic deosebit, am mai vazut jurnalele lui si stim ca ii place si sa scrie, si sa deseneze si de obicei e o feerie sa ii studiezi jurnalul. Trecem la caietul de matematica... unde ma asteptam sa fie vestitele 2 + 2 = ?

Well... surpriza - enuntul problemei suna astfel: "Rezultatul problemei este 8. Care este problema?" Ma amuza ca a pus astfel ideea si ma astept ca raspunsul copilului meu sa fie ceva de genul 4+4 sau 10-2... si aici am o surpriza si mai mare (a se remarca faptul ca eu stiu bine cu cine am de a face si totusi ma poate surprinde cu actiunile lui). Urmatoarele sunt problemele 'inventate' de copil:

* 4 X 2 = 8
* 2 X 4 = 8
* 5 + 3 = 8

Pana acum e ok, ma bucur ca a folosit si tabla inmultirii, nu numai adunari / scaderi.

Dar el continua:

* Am 104 furnici si mai gasesc 4. Pierd 100. Cu cate am ramas?
cu demonstratia proaspetei probleme: 104 + 4 - 100 = 108 - 100 = 8

si

* Am 44 seminte. Mama are 8 si hraneste pasari cu 4 din ele, restul mi le da mie. Eu pun in pamant 40. Cate seminte mi-au ramas?
cu demonstratia: 44 - 40 + 4 = 4 + 4 = 8

Citesc cu atentie si nici nu sunt sigura ce sa fac - sa ma bucur ca la 7 ani poate nu numai rezolva probleme (am cunoscut copii pe care ii intrebi cat fac 2 + 2 si iti spun 4; apoi ii intrebi: daca Gigel are 2 mere si tu ai 2 mere, cate mere aveti impreuna? nu stiu!), dar este in stare sa le creeze? Sa ma inspaimant de ce ma asteapta? Vesnica optimista decid ca inspaimantarile nu au nici un sens oricum, asa ca ma bucur profund.

Trecem mai deaprte - la calendarul de 'jobs': fiecare copil din clasa este responsabil pentru o anumita 'treaba' timp de o saptamana: unul este gradinar (uda plantele din clasa), unul are grija de 'posta' (sa aiba toti agendele pregatite pentru acasa), unii au grija sa fie masutele si scaunele la loc la plecare, altii au grija sa fie curat in clasa inainte de plecare, unii au grija ca rafturile bibliotecii din clasa sa fie ordonate si asa mai departe. Nu numai ca le da ceva de facut, dar dupa ce aranjezi scune dupa colegi timp de o saptamana sau strangi hartii de pe jos... saptamanile urmatoare te vei gandi de 2 ori inainte sa-ti arunci servetelul pe jos :)

O idee haioasa - un calendar de 'aceasta zi in istorie' - fiecare are o zi asignata si trebuie sa gaseasca ceva interesant / placut / deosebit / personal de impartit cu clasa in ziua respectiva. Poate sa fie un eveniment istoric global, national, local sau chiar personal. Important e ca trebuie sa faca cercetare si, pe deasupra, sa si povesteasca intregii clase in 5 minute la inceputul zilei.

Studiem apoi graficele create de manji - la matematica aplicatia curenta este analiza de date: fac surveys (isi intervieveaza colegii de clasa) si afla care este mancarea preferata, spre exemplu. Aleg 3 feluri de mancare si creeaza un grafic cu cati colegi prefera fiecare... la sfarsitul interviului au o concluzie grafica... Mai mult - proiectul contine si o intrebare: ce ai invatat din acest proiect? Cativa au fost haiosi si sinceri: 'nimic' :)

Pe pereti sunt fel si fel de definitii - ce inseamna sa 'asculti cu atentie', sa 'arati respect', cum iti alegi o carte... ceva pare ciudat in sintaxa folosita (profesorul e un Australian get-beget, nici vorba sa nu cunoasca limba engleza) si suntem lamuriti in scurt timp chiar de catre profesor: definitiile au fost create de copii, el (profesorul) numai le-a transcris in timp ce ei aruncau idei... Si in aceasta activitate sta 'inima' tipului de invatamant (nu stiu daca in general, numai cel Canadian... cert este ca am mai vazut aceste activitati) - in dialogul deschis. Copiilor nu li se spune 'deschide cartea la pagina X si citeste definitia Z'. Copiii sunt intrebati - cum crezi ca definim noi Y? Si arunca toti cu idei si raspunsuri - apoi impreuna aleg ideile comune si care fac cel mai mult sens. Aceasta capacitate de a sintetiza informatia este esentiala pentru viata adevarata. Ies din scoala nu cu formule, ci cu abilitatea de a aplica aceste formule; nu cu teoreme ci cu posibilitatea si cunostintele de a cerceta teoremele si demonstratiile lor...

Ajungem si la un afis cu cate o foaie A4 pentru fiecare copil - 'All about ME' (totul despre mine) - in care copiii raspund la diverse intrebari: ce mancare preferata au (pizza), ce animal (caine), ce vor sa faca atunci cand sunt mari (detectiv criminalistic?! de unde o fi aparut acest Kojak / Colombo in familia noastra?!) si, cel mai interesant: daca ar avea o bagheta magica, ce ar face cu ea?
Majoritatea isi produc jucarii, cativa isi transforma sora sau fratele in broasca sau alte animale. Philip produce tot ce are nevoie si apoi face in asa fel incat tot mapamondul sa aiba suficient din de toate (de mancare, de imbracare etc.). 'Mr. Congeniality' in devenire - a gasit solutia pentru pacea mondiala :)

Ne intoarcem cu totii incantati catre casa, dupa ce facem un stop la un restaurant din cartier sa sarbatorim acest prim (sa-l numim succes? sa-l numim numai pas?) in noua scoala. Restaurantul are in seara respectiva un fel de 'Jeopardy' - cei de la masutze sunt adunati in 'echipe' si se pun intrebari la care trebuie sa raspunda pe loc. Echipa castigatoare castiga ceva (gen 20% reducere din masa din seara respectivva + alte reduceri si cupoane). Ne amuzam incercand sa raspundem la intrebari cand le auzim...